Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ion Predescu, Acsinte Gaspar şi Puskàs Valentin Zoltàn, trei dintre magistraţii Curţii Constituţionale a României (CCR) care au făcut parte din completul care a judecat sesizările de neconstituţionalitate a celor două Hotărâri ale Senatului prin care au fost validaţI noii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, au avut opinie separată în cazul validării celor 11 magistraţI ca membri CSM.
Reamintim că CCR a decis cu majoritate de voturi, prin două decizii distincte, că sunt neconstituţionale Hotărârea Senatului prin care au fost validaţI 11 magistraţI ca membri în noul Consiliu Superior al Magistraturii (CSM) şi Hotârârea Senatului prin care au fost validaţI cei doi reprezentanţI ai societăţii civile, Corina Dumitrescu şi Victor Alistar. În chintesenţă, CCR a decis că Senatul trebuie să valideze opt dintre cei 11 magistraţI aleşi, urmând ca pentru ceilalţi trei membri care "contrar prevederilor legale” se află la al doilea mandat (Dan Lupaşcu, Lidia Bărbulescu şi Dan Chiujdea), să fie reluate alegerile. CCR a constatat că prin validarea celor trei magistraţI "au fost încălcate prevederile art.1 alin.(5) din Constituţie, potrivit cărora <<în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.>> Principiul supremaţiei Constituţiei şi principiul legalităţii sunt de esenţa cerinţelor statului de drept, în sensul prevederilor constituţionale ale art.16 alin.(2), conform cărora <
Pentru membrii societăţii civile, Curtea a constatat că Victor Alistar se află în stare de incompatibilitate, cu o interdicţie pe trei ani de zile de a mai ocupa o funcţie publică, deoarece acesta a fost o perioadă de timp, concomitant şi funcţionar public, şi director la Tranparency International –Filiala din România, şi avocat, fapt ce face ca validarea lui de către Senat să fie anticonstituţională. Efect al deciziei CCR este faptul că rămâne vacant în CSM şi un loc din cele două prevăzute pentru reprezentanţii societăţii civile, fapt pentru care va trebui reluată procedura nominalizării unei alte persoane.
În preambulul motivării deciziei CCR, se arată că această instanţă este competentă să efectueze controlul de constituţionalitate şi asupra hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, ale plenului Senatului şi ale plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului. Lucru care derivă din Constituţie şi din Legea de organizare şi funcţionare a CCR nr. 47/1992. Concret articolul 146 lit (l) din Constituţie prevede că instanţa constituţională îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea sa organică. Iar legea sa organică, la art 27 alin. 1, stabileşte "o nouă competenţă, anume controlul constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, hotărârilor plenului Senatului şi hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului”.
"Curtea constată că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional”, cum este şi CSM, garantul independenţei justiţiei.
Dacă decizia privind reprezentanţii societăţii civile în CSM nu a pus probleme, în cazul validării celor 11 magistraţI situaţia este de natură a fractura instanţa constituţională.
La polul opus deciziei luate cu vot majoritar, se situează cei trei judecători ai CCR care în opinia separată precizează că sesizările de neconstituţionalitate a celor două hotărâri ale plenului Senatului erau inadmisibile. Aceştia consideră că "nu se poate susţine că textul alin.(1) al art.27 din Legea nr.47/1992 în noua redactare supune controlului de constituţionalitate toate hotărârile, atât cele adoptate de fiecare Cameră, cât şi cele ale Parlamentului. Altfel spus, că prin acest text, Curtea Constituţională a dobândit competenţa de a se pronunţa asupra tuturor hotărârilor Parlamentului, situaţie în care Curtea Constituţională ar deveni un Super – Parlament”. Cei trei judecători constituţionali arată că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile cu character normative, nu şi cele individuale cum sunt hotărârile privind numiri şi alegeri în funcţii şi cele referitoare la valitarea în funcţii. În opinia separată, Ion Predescu, Acsinte Gaspar şi Puskàs Valentin Zoltàn menţionează: "Considerentele deciziei privitoare la autoritatea constituţională Consiliul Superior al Magistraturii, sunt, de principiu, corect reţinute, dar pentru reţinerea competenţei şi admiterea sesizării s-a operat cu aprecieri şi limbaj tehnic juridic de natură a da alt sens şi altă finalitate controlului de constituţionalitate. Este cert că alegerea membrilor CSM înscrişi în lista supusă validării a fost făcută de magistraţii judecători şi magistraţii procurori, pe categorii de instanţe şi categorii de parchete, în conformitate cu prevederile Legii nr.317/2004, a Regulamentului de aplicare nr.327/2005 şi a Regulamentului privind alegerile şi documentele acestora. Toate etapele procedurale au fost riguros desfăşurate, pentru fiecare etapă s-a încheiat proces-verbal doveditor, s-au rezolvat contestaţiile şi, în final, s-a ajuns la lista celor 11 membri CSM aleşi în toate structurile.
Analiza actelor normative în vigoare privind întreaga activitate a alegerilor membrilor CSM demonstrează că această activitate este internă, este exclusivă şi limitată, nu dă acces la justiţie, dă drept de contestaţie numai celor cu drept de participare şi rezolvările oricăror contestaţii se fac de către CSM.”.
Opinie contrară
În cauză avem parte şi de o opinie contrară, formulată de magistratul Antoanela Motoc. Aceasta este de acord cu opinia majoritară, considerând corectă decizia de admisibilitate a a sesizării de neconstituţionalitate privind validarea celor 11 magistraţI, însă ar fi vrut ca motivarea să fie mai amplă, mai detaliată, mai explicită. "Consider, însă, că, în motivarea deciziei menţionate, ar fi fost util să fie explicitate mai multe aspecte, atât legate de competenţa Curţii Constituţionale de a controla constituţionalitatea hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, cât şi de modalitatea de constituire şi de funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii. în acest sens, ar fi fost util, fiind prima hotărâre a Curţii Constituţionale pronunţată în cadrul acestei competenţe, să se facă referire la exemple din dreptul comparat.”, susţine Antoanela Motoc. Magistraitul face trimitere la situaţia din Bulgaria, stat a cărui Curte Constituţională poate face controlul de constituţionalitate şi asupra altor acte ale Parlamentului, precum hotărârile cu caracter individual (cu privire la numirea conducerii băncii naţionale, la ridicarea imunităţii primului-ministru, la constituirea comisiilor parlamentare sau unor organe de stat). Antoanela Motoc mai arată că şi în alte state ale Uniunii Europene există "o reflecţie permanentă asupra organismului care garantează independenţa puterii judiciare” şi dă exemplul Franţei, unde magistraţii sunt minoritari în CSM. "Printr-o Lege organică din 2007, Consiliul Superior al Magistraturii din Franţa a fost mandatat să elaboreze un cod referitor la obligaţiile deontologice ale magistraţilor. în iunie 2010 au fost enumerate şase principii: independenţa, imparţialitatea, integritatea, legalitatea, interesul pentru problemele colective, discreţie şi rezerva. Este important, ca şi în România să se ţină cont, ca în toate celelalte ţări europene, de etica magistraţilor, cu siguranţă a celor care fac parte din Consiliul Superior al Magistraturii.”, mai arată Antoanela Motoc.
