Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Echipa, Cristian Ghiță, Bogdan Enescu, Alexandru Marinus, Iren-Adelina Moldovan, Constantin Ionescu, Eduard Gabriel Constantinescu, a adaptat pentru condițiile locale o metodă statistică utilizată în Japonia pentru prognoza replicilor.
Studiul a testat metoda pe două secvențe de replici crustale (de suprafață) produse de cutremure moderate cu aceeași magnitudine: Vrancea–Mărășești (2014) și Gorj–Oltenia (2023), ambele având Mw 5,4.
Pentru secvența din Vrancea–Mărășești, autorii studiului notează că șocul principal (Mw 5,4; ML 5,7) a avut loc la 22 noiembrie 2014, la circa 40,9 km adâncime, fiind urmat de 222 de evenimente înregistrate pe aproximativ 70 de zile.
În cazul Gorj–Oltenia, analiza include un posibil preșoc (Mw 4,8) pe 13 februarie 2023, urmat de șocul principal (Mw 5,4; ML 5,7) produs pe 14 februarie 2023 (15:16:52), la circa 14 km adâncime; autorii îl descriu drept cel mai mare cutremur raportat/înregistrat în zona Gorj. Catalogul utilizat pentru această secvență cuprinde peste 2.000 de evenimente.
Cercetătorii folosesc o procedură „de vârf” (testată anterior în Japonia) care poate rula aproape în timp real: ia datele din primele ore după cutremur (așa-numita perioadă de „învățare”), estimează parametrii unei descrieri statistice a replicilor, apoi produce prognoze pentru următoarele ore – și poate repeta procesul pe măsură ce intră date noi.
Metoda folosește două legi statistice clasice din seismologie:
Omori–Utsu, care descrie cum scade în timp numărul replicilor după șocul principal (la început multe, apoi tot mai rar);
Gutenberg–Richter, care descrie distribuția magnitudinilor (foarte multe seisme mici și mult mai puține mari).
În practică, sistemul estimează rapid parametrii acestor legi folosind datele din primele ore după cutremur și actualizează probabilitățile pe măsură ce apar noi înregistrări. În studiu, prognozele au fost construite pe ferestre de „învățare” de 3, 6, 9, 12 și 24 de ore, pentru a estima riscul de replici în intervalele următoare.
Autorii au ținut cont și de o problemă frecventă imediat după un seism: în primele ore, unele evenimente foarte mici pot fi mai greu de detectat din cauza suprapunerii semnalelor, motiv pentru care au evaluat „completitudinea” catalogului (de la ce magnitudine în sus înregistrarea devine suficient de completă).
Deși șocurile principale din 2014 și 2023 au avut aceeași magnitudine (Mw 5,4), analiza arată diferențe importante între cele două secvențe.
În special, pentru evenimente de magnitudine cel puțin egală cu șocul principal (ML 5,7 sau mai mare), probabilitatea prognozată a fost:
sub 1% pentru secvența Mărășești;
între 1% și 10% pentru secvența Gorj, în primele 3 ore după șocul principal.
Rezultatele susțin ideea că un singur model „universal” nu descrie corect comportamentul replicilor în regiuni diferite, chiar dacă magnitudinea șocului principal este aceeași, și indică necesitatea unor prognoze adaptate fiecărei secvențe și actualizate rapid.
Un astfel de sistem ar putea furniza, în timp util, estimări probabilistice utile în gestionarea perioadei post-seism: de la primele ore – când există incertitudine ridicată – până la câteva zile, când activitatea tinde să se reducă, dar riscul nu dispare complet.
Studiul este o etapă în direcția dezvoltării unui sistem automat de prognoză a replicilor pentru România, inspirat din experiența Japoniei, cu accent pe cutremurele crustale.
(sursa: Mediafax)
Citește pe Antena3.ro
