Eminescu să le judece!

Vestea bună dată prostituatelor de noul Cod Penal a căzut ca o ploaie de vară peste o zi însetată (şi aici ne place cum am spus-o). Ne-am bucurat, parcă şi noi, cu bucurie de copil nevinovat, la aflarea veştii că atâtea şi atâtea workoholice or să păşească, în sfârşit, pe drumul binecuvântat al libertăţii de expresie şi nu numai. Imaginaţi-vă! Câte fete n-au respirat aerul libertăţii începând cu 1 februarie! Câţi beneficiari ai serviciilor acestor fete serioase şi puse pe muncă nu s-au bucurat împreună cu ele la aflarea acestei minunate veşti! Parcă am şi văzut freamătul din creierul acestor... ăăăă... deci beneficiari, care au şi început să pună bănuţ peste bănuţ, pentru ca lucrurile să fie în bună... ăăă... regulă.

De acum încolo, aceste fete cu spirit de muncă şi chef de activitate nu vor mai fi considerate, aşa cum, în mod abuziv au fost considerate, nişte infractoare demne de băgat la bulău, ci doar nişte contraveniente. Cu alte cuvinte, între tine, cel care evită să valideze cardul la urcarea în autobuz, şi ea, o fată ca oricare alta care vinde plăceri carnale (OH!) nu va fi nici o diferenţă. La urma urmei, să nu fim ipocriţi. Ce? Tu, dacă nu-ţi validezi cardul la urcarea în autobuz eşti mai breaz ca fata aia? Să zici mersi că noul Cod Penal nu te aruncă pe tine la zdup şi o lasă pe fata aia liberă.

Practic, diferenţele sunt minore. E ca-n zicala filosofului bulgar, “dacă e, e, dacă nu e, nu e”. Adică, dacă eşti curvă, eşti curvă, dacă nu, nu. În altă ordine de idei, parcă mai bine să fii curvă cu trupul decât curvă cu mintea. Nedreptatea destinului face să fie mai multe curve cu mintea decât curve cu trupul, iar asta nu e tot. Curvele cu mintea nu sunt pedepsibile, pe câtă vreme o biată fată care se vinde pe doi lei e. Aici, Eminescu să ne judece, că noi nu mai înţelegem nimic!

În sfârşit, societatea le-a făcut dreptate! În sfârşit, a răsărit soarele şi pe strada lor! În sfârşit, pot respire uşurate. Îşi pot face treaba fără grija că vor fi iar luate şi băgate în spatele gratiilor. Dar un lucru continuă să ne fie neclar, şi anume unde se termină graniţa care trasează diferenţa dintre infracţiune şi contravenţie. Adică să ne-nţelegem. Brusc, de pe 1 februarie, unii sunt la fel de contravenienţi ca alţii. Milităm pentru o contravenţionalitate mai definită! Ne dorim să ştim când anume începem să devenim infractori, pentru c-am auzit că şoferii violenţi în traffic sunt priviţi cu mai multă bunătate de noul Cod Penal. Care este nu foarte limpede, atâta vreme cât statutul de ilegalitate se menţine, dar într-o măsură mai laxă. Bun, nu mai sunt o prostituată demnă de închisoare, dar amendă tot îmi dai. Păi, nouă asta ne sună puţin a contradictio in adjecto. Nu mai bine mă lăsai în pace să mă judece Eminescu?