Faţă în faţă, fără aparate foto

De cele mai multe ori vedeţi fotografiile. Mai puţin fotografii. Când îi aveţi în faţă, de obicei vedeţi mai întâi lentila aparatului de foto-grafiat, abia apoi omul. Haideţi să îi privim direct, faţă în faţă, fără aparate foto.

Participăm la un nou proiect. Alături de Institutul Cultural Român (ICR) vi-i vom prezenta pe unii dintre cei mai de succes fotografi români ai momentului. Expoziţii foto, discuţii, idei. "Fotografia în cuvinte" este ultimul proiect al ICR ce priveşte fotografia şi maeştrii din spatele ei. Jurnalul Naţional este partener media. Pentru voi.

Un program deosebit. Proiectul "Fotografia în cuvinte" este conceput ca o serie de expoziţii de fotografie însoţite de conferinţe şi dezbateri susţinute de artişti consacraţi ai fotografiei artistice şi fotojurnalismului românesc. Răzvan Voiculescu, Cosmin Bumbuţ, Dragoş Lumpan, Harris Wallmen sau grupul de fotoreporteri ai Jurnalului Naţional, câştigători a diverse premii în media româneşti.

Ideea proiectului, după cum afirmă iniţiatorii programului, este să aducă în faţa publicului amator, dar şi specialist personalităţi puternice ale fotografiei contemporane. Dacă de obicei publicul le vede arta, le vede fotografiile, la ICR le vor putea asculta ideile, gândurile. Întâlnirile fotografilor cu publicul, în viziunea ICR, sunt momente alese, inedite, de descifrare a imaginilor în viziunea autorilor lor, momente destul de rare în peisajul artistic local. Vor fi şapte întâlniri, şapte expoziţii, ocazii de a vă apropia de un domeniu interesant, mereu inovativ. Priviţi oamenii, priviţi fotografiile, priviţi-vă sufletul sub lupa unui aparat de fotografiat imaginar. Încercaţi?  

Ultimul sas. "Fotografia în cuvinte" debutează cu expoziţia "Ultimul sas" de Harris Wallmen. Aceasta se va desfăşura între 27 aprilie şi 4 mai în sala de expoziţii a Institutului Cultural Român din Bucureşti, Aleea Alexandru 38. Luni, 27 aprilie, de la ora 18:30, într-o conferinţă, Răzvan Voiculescu va transpune imaginile expoziţiei în cuvinte. Interesantă este însă şi descrierea pe care a făcut-o Harris Wallmen expoziţiei sale. "Nu m-am simţit niciodată foarte mult sas, deşi nici prea român nu cred că sunt. Probabil e ceea ce simte orice corcitură. Dezintegrarea satelor săseşti şi a populaţiei care nu în urmă cu mulţi ani ocupa Valea Hârtibaciului a rămas totuşi un subiect sensibil pentru mine, deoarece bunicii şi tatăl meu provin dintr-una dintre cele mai frumoase aşezări din zonă, din Alţâna... Într-o călătorie cu trenul, cineva a povestit că undeva lângă Sibiu, la poalele Carpaţilor, există un sat în care nu mai trăieşte decât un singur om. Ultimul sas."