Fosta guvernare a hotărât că promovarea în învăţământul superior se realizează contra cost

Pe 29 martie 2012, fostul ministru al invatamantului, dl. Catalin Baba, semna un Ordin de ministru care stabilea ca taxa pentru sutinerea abilitatiei va fi de 6450 lei, reprezentand echivalentul a 1500 euro. Aceasta suma, la care se pot adauga si alte cheltuieli, reprezinta, aproximativ, salariul pe 6 luni al unui lector dintr-o universitate de stat in care salarizarea se face la minimum.

Reamintim ca abilitarea reprezinta un proces prin care se castiga dreptul de a coordona teze de doctorat si de a te inscrie in concursul pentru ocuparea unui post de profesor universitar. A fost prezentata drept un mijloc de ridicare a calitatii cadrelor didactice din invatamantul superior. Se obtine prin sustinerea unei 'teze' care trebuie sa aiba peste 100 de pagini si care trebuie redactata si sustinuta in engleza, cu minime exceptii.
Intrucat, de peste doi ani, posturile in invatamantul superior au fost blocate, sub diverse pretexte, si deoarece, prin aplicarea unei prevederi aberante din Legea Educatiei Nationale, au fost scosi la pensie, in mijlocul anului universitar, numerosi profesori, reducand drastic numarul coordonatorilor de doctorat, sistemul universitar romanesc se confrunta astazi cu grave deficiente de functionare. Ca atare, procesul de abilitare, care urmeaza sa inceapa din iunie, este absolut esential.
De ce este insa nevoie sa se plateasca o taxa de 1500 de euro doar pentru a obtine dreptul de a te inscrie la concurs?
Mai intai, argumentele comisiilor numite de dl. Funeriu si mentinute de dl. Baba au invocat pricipiul asigurarii relevantei internationale a abilitatiei (care nu e in niciun fel larg intalnita pe plan international, singurele tari in care aceasta are un rol sunt Franta si Germania), ceea ce presupunea redactarea si sustinerea abilitatiei in engleza si solicitarea unor experti straini.
Asigurarea relevantei stiintifice internationale este cu totul si cu totul discutabila daca vedem ca abilitarea, asa cum a fost definita de catre CNATDCU (Consiliul National pentru Acrditarea Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare), nu este cu adevarat o 'teza', o lucrare stiintifica originala. Asa cum este ea descrisa in Ghidul orientativ pentru redactarea tezei de abilitare redactat de CNATDCU, teza de abilitare 'se bazeaza pe rezultatele stiintifice publicate/brevetate sau pe realizarile profesionale facute publice anterior depunerii dosarului de abilitare si ulterior obtinerii titlului de doctor, facand trimitere la respectivele publicatii, brevete sau realizari fara a fi obligatorie reproducerea lor. Acestea se prezinta succint in scopul indicarii evolutiei si dezvoltarii carierei academice, stiintifice si profesionale, precum si a directiilor principale si de dezvoltare viitoare ale acesteia, in contextul global al realizarilor stiintifice semnificative si de actualitate din domeniul de specialitate al autorului tezei de abilitare'.
Deci abilitarea este, de fapt, o autobiografie extinsa pe cel putin 100 de pagini si completata cu expunerea unor proiecte de viitor.
In aceste conditii, este ridicola pretentia asigurarii relevantei internationale prin constituirea unei comisii in care sa fie prezent cel putin un expert extern si prin folosirea in redactarea si sustinerea acestui cv largit doar a englezei (minimele exceptii permit folosirea romanei in vreo doua situatii, a limbilor minoritatilor, si a francezei si a germanei doar pentru domenii artistice).
Absolutizarea englezei inseamna incalcarea, pe de o parte, a demnitatii limbii romane ca limba de comunicare stiintifica, asa cum doar in anii 50 se petrecea, cand rusa era singura considerata acceptabila, iar pe de alta, a principiului multilingvismului promovat de Uniunea Europeana.
Pe de alta parte, expertii straini care ar trebui sa asigure obiectivitatea evaluarii asa-zisei teze de abilitatie nu trebuie sa fie neaparat cadre didactice din universitati europene, ci doar 'sa aiba un contract de munca cu cu o institutie de invatamant superior din strainatate' (Ordinul de ministru din 27 octombrie 2011, art. 23, al. I). Adica pot fi romani aflati in vreun stagiu post-doctoral pe undeva prin lume. Expertii interni trebuie sa fie membri ai CNATDCU.
Din acest moment, taxa stabilita pe baza calculelor facute chiar de catre CNATDCU in sedinta din 24.02.2012 si legiferata prin Ordinul de ministru din 29 martie se explica. Promovarile in invatamantul universitar romanesc devin o afacere privata, din care profita acei membri ai CNATDCU care pot face parte din comisii, prietenii lor din tara (ordinul din octombrie prevede ca pot fi invitati experti interni doar daca in CNATDCU nu pot fi gasite persoane potrivite) si din strainatate.
Intrebarile care se impun sunt: va tolera actualul guvern o asemenea situatie, in care accesul la posturile de profesor universitar este decis de o institutie administrativa, condusa politic (Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tehnologiei), prin comisiile sale, numite, haideti sa o recunoastem, tot politic? Va accepta, in continuare, discriminarea romanei dar si a celorlalte limbi de circulatie internationala, in virtutea unor argumente superflue, si care, de fapt, tintesc instituirea monopolului unui grup de persoane asupra resurselor legate de accesul in posturi universitare? Si, cel mai grav, va accepta ca posturile din invatamantul superior sa fie cumparate de cei care au bani si relatii in interiorul comisiilor ministerului?