Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
VIITORUL POȘTEI ÎNCEPE CU EA
Nu s-a făcut nici 7 dimineața, întunericul se lăfăie pe ulițele Iaslovățului. În bucătăria casei părintești, Gabriela aprinde lumina. Începe rutina dis-de-dimineață cu micul-dejun. În timp ce mânâncă derulează, în minte, planul zilei: ce va face, pe ore, ce a lăsat neterminat, ce mai are de început. Este un fel de soldat al vieții, antrenat să supraviețuiască în orice condiții și să le facă pe toate la timp. Dacă nu o cunoști, ai zice că este o mamă de vârstă mijlocie și condiție medie, care își face socotelile pentru ziua care începe. Dar nu este așa.
Gabriela are doar 18 ani și a studiat zece clase. Încă locuiește cu părinții. În același timp, este și soție. În fiecare dimineață desenează “Triunghiul vieții” sale. Casă – Familie – Poștă. Pentru că Gabriela Valentina Siminiuc este cel mai tânăr angajat al Poștei Române.
Banii câștigați îi varsă în bugetul familiei: ”Cum, ce fac cu banii? Îi pun pentru copil!”. Da, copilul ei! Gabriela va intra, în curând, în concediu prenatal. Va deveni mămică de băiat. Îl privește ca pe darul lui Dumnezeu.
TINEREȚEA POȘTEI CU OCHI CĂPRUI
Când am ajuns la Iaslovăț, cerul plângea, plumburiu. Pe chipul Gabrielei, însă, era soare. Blândă, optimistă, smerită, emotivă și fericită. Așa este cea mai tânără colegă a noastră.
Am cunoscut-o chiar la Oficiul Poștal unde lucrează, în clădirea Căminului Cultural și a Bibliotecii. Cum intri, prima pe stânga, acolo o găsești. Am bătut, am intrat. După tejgheaua înaltă, montată pe post de ghișeu, în spatele dirigintelui, din fața unui monitor de computer deschis într-un program poștal, ne priveau doi ochi căprui și calzi. Ne-am împrietenit repede, am stat la taclale.
În actele de angajare scrie factor poștal însă, peste fișa postului, face multe altele. Decent, temeinic și fără greșeală. Tot ce înseamnă introducere sau tranzit informatic poștal trece prin mâna Gabrielei. Pentru că tot ea se ocupă și de partea informatică a activității Oficiului. Sub îndrumarea dirigintelui, dar cu o ușurătate și plăcere care fac să meargă treaba ca unsă. ”Nu, nu e bună, asta e scrisă de mână, nu e ce trebuie”. Vorbește cu o clientă venită să ridice un colet. Gabriela o lămurește limpede, îngrijit, cu zâmbet difuz pe chip. Femeia pleacă mulțumită și convinsă că totul se va rezolva cu bine. Așa am putut vedea, pe viu, cum se construiește încrederea clientului, în serviciile Poștei. Prin Gabriela.
Pentru că Gabriela, în acest caz, în altele, în toate de peste zi, a fost, de fapt, Poșta Română! Pentru clienții iaslovițeni cu care intră în contact, Poșta Română este o fată caldă, umană, profesionistă, în vârstă de 18 ani.
FATA FĂRĂ FACEBOOK ȘI INSTAGRAM
Ne întoarcem la povestea ei. Dacă a început o etapă atât de importantă, a vieții, cum este familia, maternitatea, mai încape loc de pasiuni, de prietenii, de vacanțe? ”Să știți că pasiunea mea, dacă e să o spun cinstit, este gătitul. Îmi place să gătesc, să încerc mâncăruri noi, să inovez”. Poate o vedem într-o zi la vreo emisiune cu bucătari și bucătărit. Nu ne-ar mira.
”Mă mai întâlnesc cu prietenii, cu foștii colegi de școală, ținem legătura. În vacanțe, chiar recent am fost pe la Sucevița, pe aici, prin județ, la munte. O să ne mutăm în curând în casa noastră. Soțul meu lucrează la o fabrică de mobilă și a făcut el casa, face și mobila”. După care râde a fericire. Ce frumos arată viața când nu este intoxicată, când este limpede, senină! Valentin are 22 de ani și este soțul Gabrielei. Ajunge dimineața la serviciu, după ce o lasă pe Gabriela în fața Oficiului Poștal. Ca un soț și tată grijuliu ce este.
Gabriela nu are cont de Facebook, nu are Instagram, nici Tik-Tok. Valorizează relațiile și interacțiunile umane altfel decât cei mai mulți dintre tinerii de vârsta ei. Un tânăr, dar cunoscut duhovnic moldovean, a pus o perspectivă interesantă asupra unei realități istorice: ”Pe când oamenii nu ieșeau din satul lor, toate fetele își găseau un mire, făceau familii și erau înconjurate cu cinste. De când călătoresc până la capătul pământului în căutarea iubirii ideale, nu își găsesc perechea nici la 40 de ani, transformând căsătoria, atunci când are loc, într-un fel de ajutor reciproc la bătrânețe”.
GABRIELA, DEFINIȚIA MAMEI DIN ORICE DICȚIONAR AL IUBIRII
Unde te vezi peste cinci ani? o întrebăm pe Gabriela. ”Nu numai peste cinci ani, dar până la pensie aș lucra la Poștă, dacă s-ar putea! Îmi place ceea ce fac, îmi place cu oamenii, am drag de accest serviciu și de Poșta Română, de Oficiu! Și bunicul meu, din partea tatălui, a fost poștaș. Îl moștenesc pe el, la meserie!”. Înainte de plecare, o rugăm să ne spună ceva memorabil, un mesaj pe care să îl citească și fiul ei, peste ani. Pe loc i se aprinde un roșu natural în obraji, iar privirea coboară ușor. Nu, nu cuvintele sunt punctul ei forte! Trăirile, dragostea, iubirea necondiționată, astea sunt! Când o rugăm de vorbe, își cuprinde pântecele, instinctiv, imediat, cu ambele mâini deodată. Ca o îmbrățișare pentru fiul ei, ca un scut protector, mai puternic decât cuvintele, ca un mesaj al necuvintelor, prin care îl asigură că totul este și va fi bine.
Gabriela, îți spunem ție că ești un exemplu de viață aleasă frumos, iar fiului tău, peste timp, îi spunem că are o mamă așa cum ar putea fi definiția mamei, în orice dicționar al iubirii.
