“Haideţi să nu ne mai ascundem după deget”, a zis acesta, ca să-l citez aproximativ, “curiozitatea există. Când eram mic, plăteam cinci lei ca să mă uit la o poză deocheată trei minute”, şi-a pus acesta sufletul pe tavă la televiziune. Ce? Credeaţi cumva că senatorul Grapă, când era mic plătea cinci minute ca să ciupească puţin dintr-o carte de Rebreanu? (Nu că vi-l şi imaginaţi citind Rebreanu pe bani?!? Rugându-l disperat pe posesorul cărţii să-i mai facă o reducere, să-i dea trei minute gratis, că nu ştie ce-o să facă Ion după ce iese de la Florica din casă?!? Minunat!).
Dar totuşi, să nu fim mai răi decât permite legea. Senatorul Grapă admite, de fapt, că e şi el om până la urmă, şi, dacă tot e om amestecat cu senator, el zice să-şi aducă aportul la modificarea legii privind prevenirea şi combaterea prostituţiei. Potrivit propriilor sale declaraţii, în aceste saloane de masaj trebuie să fie angajat personal calificat în profesia de technician masor, nu fete d-astea cu ţâţe mari care te freacă de două ori şi zic că-ţi fac masaj.
Domnule senator, toată stima! Noi, la Jurnalul, chiar vă susţinem iniţiativa. Prea multe fete ocupă aiurea piaţa muncii în saloane de masaj erotic! În locul lor, să fie adus personal calificat, cu mâini mari şi puternice, care te masează de nu-i adevărat, oameni puternici, cu diplomă de specialitate. Aşa da, domnule Grapă! Suntem mândri că avem astfel de iniţiatori de lege, oameni care vorbesc din experienţă proprie, direct de pe băncile şcolii vieţii. Cine credea că viaţa de politician înseamnă doar să nu faci nimic vreme de patru ani, dintr-un fotoliu confortabil de senator sau deputat iată că se înşală. De senatori ca Grapă are ţara asta nevoie. Dar Grapă, oare Grapă, sărmanul, de ce ar avea nevoie?
Citește pe Antena3.ro


