Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează începând de joi, 23 mai 2013, o nouă campanie de investigaţii arheologice în interiorul penitenciarului Aiud, una dintre cele mai dure închisori din aparatul represiv comunist, pentru căutarea, descoperirea şi recuperarea unor săbii de patrimoniu ascunse de foşti deţinuţi politici în interiorul închisorii. Acţiunea din acest an continuă campania de investigaţii demarată în octombrie 2012.
Săbiile au fost ascunse într-o zonă a clădirii unde funcţiona atelierul de forjă. Aceste săbii au aparţinut membrilor fostei Armate Regale şi au fost confiscate după instaurarea regimului comunist, împreună cu ordinele, medaliile şi decoraţiile foştilor militari, unele obţinute din partea regilor României sau a conducătorilor armatei în urma faptelor de bravură dovedite pe fronturile celor două războaie mondiale sau cu ocazia unor evenimente deosebite din viaţa militară. Săbiile au fost centralizate şi aduse la penitenciarul din Aiud cu scopul de a fi distruse, pentru ca din materialul recuperat să fie confecţionate obiecte precum cosoare, cuţite şi bricege. Câţiva dintre deţinuţii politici care lucrau la forjă în acea perioadă (Gheorghe Popescu din Vâlcea, Savu Popa din Ocna Sibiului şi Gheorghe Martău din satul Bâlta, jud. Gorj, ulterior Tiberiu Hentea din Sibiu) au realizat însă că prin distrugerea acestor săbii, adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvârşeau un „sacrilegiu”. Ca urmare, deţinuţii au plănuit să salveze o parte dintre ele, alegându-le pe cele deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate. Secretul acestor acţiuni de mare risc pentru acea vreme a fost păstrat de către cei implicaţi până după căderea regimului comunist. Primele declaraţii publice referitoare la aceste fapte au fost făcute în anul 1993 de către Savu Popa şi Tiberiu Hentea. Cazul a prezentat atunci un interes deosebit, fiind organizată chiar şi o acţiune de căutare a acestor săbii, modestă ca desfăşurare, care nu a condus însă la descoperirea lor.
Aceste arme constituie bunuri mobile de patrimoniu cu o valoare istorică, simbolică şi artistică de nepreţuit, iar încercarea de a le recupera reprezintă o datorie de onoare pentru statul român. Căutarea acestor obiecte de patrimoniu se face pe baza mărturiilor şi a două planuri în desen ascunse de către foştii deţinuţi politici, în prezent toţi decedaţi, la care se adaugă şi unele informaţii provenite de la foşti gardieni ai penitenciarului. Recuperarea unor astfel de piese istorice poate fi considerată o regăsire a unei părţi din istoria naţiunii care a fost distrusă cu bună ştiinţă de către autorităţile comuniste.
”Căutarea acestor obiecte de patrimoniu presupune un efort substanţial din partea IICCMER, dar credem cu tărie că avem datoria să facem acest lucru. Atât din punct de vedere știinţific, cât și identitar, săbiile generalilor români reprezintă o parte din trecutul acestei naţiuni, pe care regimul comunist a încercat să-l distrugă în tentativa constantă de anihilare a tuturor simbolurilor istorice și culturale.” a declarat Andrei Muraru, Președintele executiv al IICCMER.
Acţiunea IICCMER se desfășoară în colaborare cu Primăria Municipiului Aiud, Penitenciarul Aiud, Întreprinderea de Metalurgie Prelucrătoare Aiud şi Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii din Aiud.
Finanţarea investigaţiilor arheologice este asigurată de IICCMER, la care se adaugă şi susţinerea venită din partea Primăriei Municipiului Aiud. Cercetarea va fi realizată de către o echipă de arheologi şi istorici coordonată de către domnul Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigaţii Speciale din cadrul IICCMER. În teren, operaţiunea va fi condusă de domnul Gheorghe Petrov, arheolog expert la MNIT Cluj şi IICCMER, alături de care se vor afla arheologii Paul Scrobotă, director al Muzeului de Istorie din Aiud, Gabriel Rustoiu, director al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia şi Horaţiu Groza, Muzeul de Istorie din Turda.
Edificiul în care se presupune că au fost îngropate săbiile este situat într-o mică unitate de producţie industrială cunoscută sub denumirea de Fabrica din interiorul penitenciarului. Începuturile unor activităţi meşteşugăreşti în acest loc sunt atestate în anul 1894, atelierele funcţionând atunci sub acţionariat particular. Din anul 1947, unitatea de producţie îşi desfăşoară activitatea sub denumirea de Gospodăria Anexă a Penitenciarului Aiud, fiind în administrarea directă a penitenciarului. În 1963 aceasta se transformă în Întreprinderea de Metalurgie Prelucrătoare Aiud (IMP), aflată până în anul 1991 în subordinea unei Direcţii economice din cadrul Ministerului de Interne. Atunci se înfiinţează Regia Autonomă Multiproduct Bucureşti în cadrul Ministerului Justiţiei, IMP Aiud devenind o sucursală a acesteia. Din anul 2008, întreprinderea este transferată în administrarea AVAS, activitatea de producţie fiind oprită la sfârşitul anului 2010. În această fabrică, începând din anul 1947, forţa de muncă a fost constituită din deţinuţi, cei cu condamnări din motive politice fiind folosiţi cu precădere până în 1964.
Conform mărturiilor unor contemporani, la penitenciarul din Aiud au fost aduse până în anul 1956 un număr de 12 căruţe cu săbii, care au fost depozitate într-o magazie. În vara anului 1957, opt căruţe pline cu săbii au fost scoase din acea magazie, fiind transportate şi descărcate lângă atelierul de forjă al fabricii din interiorul penitenciarului. Acestea trebuiau să treacă prin nişte operaţiuni tehnice care prevedeau demontarea mânerelor şi gărzilor, debitarea lamelor şi apoi prelucrarea acestora prin forjare în vederea realizării unor produse finite. Bucăţile din lame care nu mai puteau fi folosite erau trimise la topit, iar oţelul obţinut era întrebuinţat la îmbunătăţirea calităţii fontei care se producea la turnătoria fabricii.
În acel timp, la forjă lucrau numai deţinuţi cu condamnări politice, iar activitatea se desfăşura într-un singur schimb pe zi. Unul dintre aceştia, profesorul Gheorghe Popescu-Vâlcea (n.1912 – d.1998), originar din com. Copăceni, jud. Vâlcea, a realizat că prin distrugerea acestor săbii, care reprezentau adevărate valori şi simboluri naţionale, comuniştii săvârşeau practic un sacrilegiu. Ca urmare, în înţelegere cu alţi doi deţinuţi de încredere, Savu Popa (n.1928 – d.1999) din Ocna Sibiului şi Gheorghe Martău (n.1922 – d.?) din satul Bâlta, jud. Gorj, au plănuit împreună să salveze o parte din aceste săbii, alegându-le pe cele mai deosebite, care posedau diferite inscripţii şi reprezentări heraldice gravate sau reliefate. Astfel, au sortat circa 60 de săbii, majoritatea acestora fiind în stare fragmentară, pe care într-o zi din cursul lunii septembrie 1957 le-au îngropat în două şanţuri săpate în interiorul forjei. Spre sfârşitul anului 1960, înainte de Crăciun, la atelierul de forjă au mai fost aduse încă patru căruţe încărcate cu săbii pentru a fi şi acestea distruse. Dintre cei care participaseră în urmă cu trei ani la prima operaţiune de ascundere, atunci mai lucra la forjă doar Savu Popa. Acesta, împreună cu un alt deţinut politic, Tiberiu Hentea (n.1920 – d.1999), originar din Sibiu, au reuşit să aleagă peste 30 de săbii care li s-au părut lor a fi mai deosebite, pentru ca apoi să le îngroape în apropierea locului unde fuseseră ascunse, în 1957, celelalte săbii.
Unele informaţii pe care le deţinem, confirmate parţial şi de cercetarea arheologică din cursul anului trecut, corpul de clădire care a adăpostit atelierul de forjă în care au fost ascunse săbiile a fost demolat, se pare, cândva înainte de anul 1971, acesta fiind înlocuit cu o nouă clădire pentru forjă ce a fost ridicată în imediata apropiere a construcţiei dărâmate. În anul 1973, pe latura de sud-vest a forjei actuale a fost adosată o hală nouă, betonată în interior, care a suprapus şi înglobat vechea forjă a căror presupuse substrucţii au fost descoperite în cursul primei campanii de cercetări arheologice din 2012. Odată cu construcţia acestei hale, la nivel subteran au fost făcute anumite amenajări în concordanţă cu destinaţia clădirii, fapt ce a produs în anumite zone o deranjare considerabilă a stratigrafiei solului tocmai în zona noastră de interes.
Citește pe Antena3.ro
