Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu trei zile înainte de ziua ei de nume, Elena Udrea face cinste încă o dată sfintei al cărei nume îl poartă, înjunghiind pe la spate zecile de maratonişti înscrişi duminică la semimaratonul pentru o cauză nobilă. Madam a vrut să-şi cinstească sfânta protectoare (al cărei nume, în greacă, înseamnă “făclie, torţă, strălucirea soarelui”) şi i-a făcut cadou un gest de maximă nobleţe sufletească: ea s-a inserat ca un microb printre participanţii la maraton, a alergat două secunde (că mai mult n-o lasă şuncile), după care s-a pozat în poziţie de fericit finalist, ca o adevărată ce e, purtând în cuget şi-n simţiri tricoul cu mărul PLM… scuze PMP.
Cel mai mare mitocan din istoria omenirii, fie acesta XY, şi-ar fi dat pumni în gură de unul singur, de ciudă că nu i-a venit lui ideea asta super, dar aşa a fost să fie; în viaţă sunt învingători şi învinşi. Acum, mitocanul XY trebuie să ia lecţii de mitocănie, dacă mai vrea vreodată să ocupe locul întâi, într-o confruntare, iată, atât de strânsă.
Gestul fetei ăsteia de a se amesteca, fără nici o noimă, printre participanţii de la semimaratonul de duminică pute a strigăt disperat după atenţie. Fata asta nu vrea altceva decât să se vorbească despre ea întruna. Fie de bine, fie de rău. După principiul “se vorbeşte despre tine, deci exişti”. Nu vrea decât atenţie, atenţie, atenţie. Se pare că gesturile sfidătoare, impuse ca tactică de scenă de chiar Ăl Bătrân din Cotropeni funcţionează. Altfel n-ar fi fost atâtea texte scrise (printre care, iată, şi ăsta), şi nici atâtea discuţii televizate. Madam învaţă repede lecţia nesimţirii de la cei mai buni profesori şi se pare că nu vrea deloc să rămână corigentă. Bravo ei, fată deşteaptă!
Dar să nu fim răi. De fapt, Udrea e foarte îngrijorată pentru soarta persoanelor nevoiaşe şi pentru asta calcă în picioare chiar şi cele mai elementare norme de conduită morală. Ea nu vrea decât să ridice România, măi! Nu vrea decât să facă bine, cu orice preţ. Genul care trece bătrânicile strada chiar dacă ele nu vor asta. Punem pariu c-a participat şi la strângerea de fonduri, la fel ca toţi ceilalţi participanţi, iar motivul pentru care n-a avut tricou numerotat a fost că nu suportă să i se dea numere. Doar fructe.
La maratonul următor, îi propunem să se scoboare printre participanţi direct din elicopter, pe frânghie sau să aterizeze cu paraşuta exact pe finalul alergării. Nu de alta, dar, pentru poza de final, ne dorim o Elenă cu un machiaj impecabil. Huo!
