Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vă transmitem mai jos cuvintele rostite de președintele Emil Constantinescu la ceremonia funerară.
Anul care s-a dus, 2022, a luat cu el, în ultima zi, o ființă rară și minunată: Petre Constantin, pentru cei mai mulți Dr. Barbi, pentru prieteni Doru.
Uneori durerea în fața morții unui prieten este însoțită de revelația impactului pe care viața lui a avut-o asupra celor care l-au cunoscut personal, asupra celor care doar au auzit de el sau asupra celor care nici nu au știut că a existat.
Cel care ne-a părăsit după o lungă și grea suferință a fost, înainte de toate, un om cumsecade, care a devenit prin implicarea în societate o persoană responsabilă, prin excelența sa academică în științele economice și în diplomația statului o personalitate respectată și prin rolul său într-o perioadă definitorie a istoriei recente un personaj istoric al devenirii democratice a României.
Pentru mine a fost o șansă să-l cunosc în toate aceste ipostaze.
Ca om cumsecade, bunătatea i se citea pe față, dând o frumusețe aparte trăsăturilor marcate în ultimul autoportret de o ușoară tristețe.
Citește pe Antena3.ro
Pentru a împărtăși celorlalți talentul cu care l-a înzestrat Dumnezeu, a folosit cuvintele prin care și-a conturat cariera științifică și didactică universitară, poezia și demersul jurnalistic. Cu ajutorul culorilor ne-a lăsat tablourile sale și cu ajutorul sunetelor ne-a transmis farmecul muzicii.
Darul înțelegerii celuilalt l-a ajutat, ca ambasador, să îmbine diplomația clasică cu diplomația culturală în folosul țării sale, într-o zonă marcată de conflicte naționale și religioase.
Curajul l-a mânat, în 21 decembrie 1989, la Baricada din Piața Universității, în fața tancurilor și a gloanțelor, să lupte împotriva dictaturii comuniste. Același curaj l-a condus în Balconul Facultății de Geologie, să-i însuflețească pe cei care manifestau pentru democrație în Piața Universității în aprilie – iunie 1990.
Răspunsul pe care l-a dat provocărilor lumii în care i-a fost dat să trăiască a fost: frumusețea în locul urâtului, armonia în locul disonanței, prietenia în locul dușmăniei sau nepăsării.
Dăruit cu inteligență, sensibilitate și har, a ales în locul orgoliului – smerenia și în locul aroganței omului – credința în Dumnezeu.
Ascultând cuvintele lui Iisus din predica de pe munte:
- „Fericiți cei însetați de dreptate, că aceia se vor sătura;
- Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu;
- Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”,
suntem siguri că sufletul celui pe care îl conducem astăzi pe ultimul drum se va bucura în ceruri.
Dar care este datoria noastră, a celor rămași într-o societate în care interesele iau locul idealurilor, minciuna ia locul adevărului și, după 33 de ani, acțiunea eroică a celor din Piața Universității în decembrie 1989 și în aprilie – iunie 1990 este abandonată uitării sau nepăsării?
În aceeași predică de pe munte, Iisus le-a spus oamenilor: „Nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, să lumineze tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să se vadă faptele voastre cele bune”.
Este datoria noastră să mărturisim „faptele cele bune” pentru a reclădi speranța unei renașteri spirituale și morale a neamului românesc. Să amintim celor care nu se născuseră în acele timpuri că dacă oameni ca Dr. Barbi și cei care au fost atunci cu el au putut pune idealurile libertății, adevărului și dreptății mai presus decât libertatea și viața lor, se vor mai putea naște astfel de oameni care să facă lumea mai bună și mai frumoasă.
Dumnezeu să-l odihnească!
