Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În mijlocului norului vulcanic, Islanda s-a transformat într-un peisaj de science-fiction.
În sudul Islandei e noapte în plină zi. Cine se încumetă să iasă din casă şi e curios să meargă cu maşina, trebuie să pună faza lungă, iar ştergătoarele să-i funcţuioneze incontinuu, pentru a putea zări ceva la câţiva zeci de metri, în obscuritatea aproape totală. O "excursie" temerară în norul de fum te transpune într-un film de ficţiune.Câmpurile sunt acoperite total de un strat de cenuşă gri. Domneşte o linişte mormântală, iar singurele semne de viaţă sunt câteva vaci rătăcite şi maşinile de teren ale poliţiei care patrulează tot timpul. Câte un grup de fermieri, ici-colo, încearcă să-şi adune animalele dezorientate, care nu pot nici să mănânce, nici să bea, din cauza cenuşii vulcanice.
"E ca-n iad. N-am văzut niciodată ceva mai rău ca acum", suspină Einar Vidarsson, un islandez de 29 de ani, al cărui frate are o herghelie de 130 de cai. Vidarsson, citat de AFP, povesteşte că fratele său şi oamenii care îl ajută au reuşit să strângă toţi caii la fermă abia sâmbătă dimineaţa, după ce au umblat după animale prin praf şi întuneric. Bărbatul şi oamenii lui le-au dau o mână de ajutor şi vecinilor aflaţi în câteva ferme izolate din sudul ţării, la câţiva kilometri de vulcanul Eyjafjoll.
SEMNUL DIN VIS
O femeie de 86 de ani, Asta Sveinbjarnrdottir, care s-a baricadat cu soţul ei, Gudmundur, în casa lor spaţioasă şi confortabilă, a povestit că visase ceea ce avea să se întâmple. "Am visat tot ce avea să fie. Am visat foc, dar în visul meu focul se stingea". Ea spune că nu-i e frică, dar că nu se aventurează să iasă afară, unde nu se vede nimic de la 20 de metri încolo şi unde miroase puternic a sulf, din cauza erupţiei vulcanice. Atmosfera este ca în scenariul de după Apocalipsă, din filmul Mad Max.
Totuşi, există şi o parte bună pentru Islanda. Vânturile au împins norii de cenuşă înspre Oceanul Atlantic şi Europa, aşa că numai peste o parte din sudul ţării pluteşte praful vulcanic. De asemenea, în câteva localităţi rurale din apropierea vulcanului, unde inundaţiile provocate de gheţarul care acoperea vulcanul, au provocat pagube minore, pentru că locuitorii şi-au păstrat cumpătul, iar evcuarile din zona aflată în pericol au fost făcute la timp şi în condiţii optime. De altfel, islandezii au învăţat să fie fatalişti, locuind pe o insulă vulcanică, aşezată pe o falie seismică. Un tânăr din satul Hvolscollur, situat la vreo zece kilometri de vulcan, a explicat psihologia islandezilor : "Aici, fiecare ştie că în viaţa lui va avea parte de cel puţin două erupţii vulcanice, de câteva cutremure, de câteva viscole şi furtuni pe mare".
