Iubire pastrata in suflet 70 de ani

Lizica l-a iubit toata viata pe Sorin, chiar daca nu l-a vazut de peste 70 de ani si vrea sa stie ce s-a intamplat cu baiatul pe care l-a cunoscut la Techirghiol.

Suntem sceptici de obicei atunci cand auzim povesti de dragoste care dureaza zeci de ani. De iubiri pastrate in suflet de-a lungul intregii vieti. Cei mai multi dintre noi credem ca totul trece, ca o iubire din tinerete poate fi usor uitata. Dar uneori, acele zambete ascunse de privirile parintilor, acele batai de inima nu pot fi uitate niciodata. Uneori, acele priviri pline de subinteles ne dau putere sa mergem mai departe, sa trecem peste greutati. Lizica l-a iubit toata viata pe Sorin. Chiar daca nu au fost casatoriti niciodata si nu s-au mai intalnit de aproape 70 de ani, gandul femeii a ramas la baiatul intalnit pe malul lacului Techirghiol.

PRIMA INTALNIRE. "In 1930, pe cand aveam doar 17-18 ani, am plecat cu familia la Techirghiol, pentru ca mama urma sa faca un tratament cu namol. Intamplator, matusa mea s-a intalnit acolo cu o cunostinta, un domn din Iasi care venise cu fiul lui Sorin tot la tratament", povesteste Lizica. Cei doi tineri au fost prezentati unul altuia si au inceput sa stea de vorba. S-au indepartat de adulti si s-au dus catre un debarcader sa stea de vorba. Lizica nu isi mai aminteste ce au discutat atunci si nici cat timp au stat. Era prea fascinata de baiatul din fata ei. Au facut schimb de adrese si si-au promis ca vor coresponda. Ceea ce au si facut. Timp de un an, cei doi copii si-au povestit in scris unul altuia intamplarile de zi cu zi si planurile de viitor. Nimic intim. In vacanta urmatoare, la insistentele Lizicai, familia ei si-a petrecut concediul din nou in Techirghiol, unde stia ea ca va fi Sorin.

A DOUA INTALNIRE. Imediat dupa ce a ajuns in Techirghiol, Lizica l-a cautat pe Sorin. L-a gasit pe plaja, unde el juca volei. Prima oara cand privile lor s-au intalnit dupa aproape un an, inima tinerei fete a inceput sa bata mai tare. Lizica si Sorin s-au intalnit tot timpul cat au stat la mare, dar numai insotiti de rude. Visele frumoase tin insa putin. Cand vacanta s-a terminat iar cei doi au plecat fiecare spre casele lor, si-au promis ca isi vor scrie in continuare. Tatal fetei era insa foarte sever si daca ar fi aflat de corespondenta celor doi, ar fi interzis-o. Astfel ca Sorin ii scria Lizicai pe adresa femeii de serviciu. Cu timpul insa, Lizica si-a facut-o aliata pe mama ei si i-a putut da lui Sorin adresa ei personala.

SCRISORI. Cei doi au corespondat timp de 10 ani. Ani in care el a terminat Facultatea de Medicina, iar Lizica cea de Inalte Studii Comerciale. In timpul acestor ani cei doi s-au vazut o singura data. Sorin a vizitat-o intr-o zi cand tatal fetei nu era acasa. Cand s-au vazut, ea a inceput sa tremure. Chiar daca nu se intalnisera de foarte multe ori, scrisorile au facut ca gradul de intimitate dintre cei doi sa fie foarte mare. "Rar suflete de femeie sincere si curate care sa ma fi facut sa vars lacrimi de duiosie...", ii scria Sorin fetei. Relatia lor epistolara a incetat insa la 9 iulie 1941, cand el i-a trimis o ultima carte postala. Era medicul distrugatorului Marasti. Dupa ce a primit aceste randuri, Lizica a vrut sa mearga la Constanta si sa-l felicite personal pe Sorin, dar a fost oprita de tatal ei. "Si atunci, intre Sorin si familia mea, am ales familia", spune plangand Lizica. Asa ca schimbul de scrisori s-a oprit.

CASATORIE. Fata a fost casatorita de tatal ei in Transnistria, cu un tanar pe care il chema Nicolae. Nu au avut insa viata buna impreuna. "Sotul meu ma insela. Iar orgoliul meu nu m-a lasat sa indur asa ceva". Asa ca fata a divortat. In martie 1945, Lizica s-a recasatorit cu Dragos, pe care il cunoscuse la Odessa. Dupa casatorie, l-a adus pe noul sot in Bucuresti. El a fost profesor universitar si chiar daca Lizica a avut o viata buna cu sotul ei, s-a plimbat prin lume si n-a avut griji materiale, ea nu l-a putut uita pe tanarul intalnit de mult, intr-o zi de vara, pe malul lacului Techirghiol. "Dragos a fost un om egoist. Spre exemplu, odata ne aflam in Franta si Dragos a vazut un afis care anunta excursii de trei zile pe Valea Loirei. A cumparat un bilet si a plecat, iar eu am ramas singura in Paris. Mai mult chiar, in tara, sotul meu a continuat mult timp corespondenta cu iubitele lui de la Bordeaux, unde facuse facultatea. Nu am comentat, pentru ca nu mi-au placut polemicile si convorbirile ireverentioase. L-am pedepsit izolandu-l", sustine Lizica.

DIN DRAGOSTE. Sotul femeii a murit in decembrie 1994. Si de atunci Lizica a ramas singura. Nu a avut copii, iar acum cea mai mare parte a timpului si-o petrece retraind amintirile povestii de dragoste traite acum 70 de ani. "Poate e mai bine sa traiesti toata viata fara sa iti pese nimic, fara sa iubesti. Poate ar fi fost mai bine asa, decat cum am stat eu tot timpul cu gandul doar la un singur barbat". Acum, la peste 90 de ani, Lizica vrea sa stie ce s-a intamplat cu cel pe care l-a iubit, cu cel al carui chip l-a purtat toata viata in suflet si a scris la "Din Dragoste". Intreaga poveste de dragoste si finalul ei, in aceasta seara, la ora 20:00, la "Din Dragoste", la Antena 1. cristian.petru@jurnalul.ro

PIEDICI

"Tatal meu nu mi-a dat voie sa merg la Constanta sa il vad pe Sorin. Si atunci, intre Sorin si familia mea, am ales familia" - Lizica

PROBA DE REZISTENTA: DANIEL NU A AJUNS LA CASA DE COPII

Saptamana trecuta, Daniel, un baiat de 11 ani a venit sa isi cunoasca mama in studioul emisiunii "Din Dragoste". Copilul a fost parasit de cea care i-a dat viata la cateva luni dupa ce s-a nascut. Daniel a fost crescut de bunica lui pana acum cativa ani, cand aceasta a murit. Atunci, baiatul a fost luat de tatal lui si de actuala sotie a acestuia. Dar Robert, tatal lui Daniel, a plecat in urma cu un an in Italia la munca, iar copilul a fost lasat in grija unei cunostinte. De un an de cand a plecat in strainatate, Robert a trimis o singura data doua milioane pentru cresterea lui Daniel. Anisoara, cea care are acum grija de copil, femeie divortata, care mai are doua fete, nu mai are resurse sa il creasca, baiatul riscand sa ajunga la o casa de copii. Daniel a scris la "Din Dragoste" pentru ca voia sa isi gaseasca mama si pentru ca nu voia sa ajunga la orfelinat. Cea care i-a dat viata nu a vrut insa sa auda nimic de el. Dar baiatul a avut noroc. Cazul lui i-a impresionat pe reprezentantii unei societati, care i-au oferit o alocatie de cateva luni, dar si alte cadouri, mai ales ca acum Daniel a inceput clasa a patra.