La coadă la şomaj

LA VIE EN MOV
Surpriză de proporţii la TVR! Potrivit saiturilor mondene, Andreea Marin o are mică şi riscă să fie dată afară din măreaţa instituţie. De audienţă zic. Băi, deci am trăit s-o văd şi p-asta! Andreea Marin pe bară. Nu, că nu mă bucur pentru durerea omului, aş fi un animal şi-o jagardea penală. Încerc doar să-mi imaginez un scenariu funciarmente mişto. Pe Andreea Marin stând la coadă la şomaj. De cum am citit ştirea asta, am şi văzut-o, foarte bine îmbrăcată, perfect machiată, cu părul făcut super, socializând la coadă la şomaj cu gospodarii sectorului în care-şi are domiciliul.

În mijlocul mulţimii terne, străluceşte ca un soare. Zâmbeşte cu zâmbetul ei, ăla de la „surprize”. O doamnă mai în vârstă încearcă să se bage-n seamă: „Vai, doamna Andreea, arătaţi mai bine în realitate decât la televizor”. Andreea să zâmbească aşa cum numai ea zâmbeşte şi să-i spună „E, exageraţi”.

O altă doamnă (cucoanele sunt mai sociabile la chestii d-astea) s-o ia pe după umeri şi să-i spună să se uite înspre uşa aceea. „Da, aţi ghicit, pe acolo se intră la şomaj. Uitaţi, documentele dumneavoastră au fost acceptate! Sunteţi oficial şomeră!”. Coada să izbuceanscă în ropote de aplauze iar Andreea – într-un hohot de plâns de fericire. „Dar asta nu e tot! Ia ghiciţi cine a venit să vă susţină în aceste clipe grele, de pierdere a jobului!”. De undeva de după un colţ, unde stătuse pitit, să apară însuşi Tuncay, cu un buchet mare de flori în mână. Andreea – în delir. Se iau în braţe şi se pupă, în aplauzele cozii. Care între timp a înaintat.

Ajunsă în faţa biroului de şomaj, Andreea, oricât ar fi de fericită, îşi ia puţin timp ca să se uite peste anunţurile de angajare. „Angajăm croitoreasă, angajăm modelator  covrigi, angajăm pizzar cu răspundere, şaormărie multinaţională angajează un şaormar cu experienţă”. Lasă ochii-n jos şi se gândeşte abătuto-tristă: De la sticla cu parfum am ajuns să dorm în drum. Şi iar plânge, imaginându-se în halat alb, modelând covrigi.

„Ooooo, doamna Andreea! V-aşteptam cu maaaare interes. Să ştiţi că noi vă apreciem foarte mult şi chiar ne uitam la emisiunea dumneavoastră, dar se pare că doar noi n-am fost suficiente. Să ştiţi că noi vă iubim şi, dacă aţi avea o altă emisiune, noi tot ne-am fi uitat la dumneavoastră”.

La care Andreea să scoată buletinul tacticos şi să i-l înmâneze, foarte amabilă. „Să-i cheltuiţi fericită”. Andreea să iasă graţioasă pe uşă. Lacrimile încă nu i s-au uscat pe obraji. Machiajul ei perfect are dâre. Îi curge rimelul. E fericită, totuşi, pentru că oamenii încă o mai recunosc pe stradă şi, iată acum, la coadă la şomaj.

Pe măsură ce trec lunile, să vină tot mai ponosită. Fardurile să i se fi terminat, cosmeticele la fel, să nu mai aibă nici bani să-şi facă părul. Hainele ei strălucitoare să fie uşor stridente pentru restul ei pleoştit.
Nu te supăra, Andreea! Eu doar am aberat puţin :).