Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lache Găzaru nu este un "muzicant", un "artist", nu cântă "pentru microfon", nu înfrumuseţează, nu face virtuozitate de dragul virtuozităţii.
Lache Găzaru nu este un "muzicant", un "artist", nu cântă "pentru microfon", nu înfrumuseţează, nu face virtuozitate de dragul virtuozităţii.
Lache Găzaru este un vulcan din care erup sunete: de fiecare dată "face cântarea" altfel, "o trăieşte" din nou. Nimic nu este memorat şi redat, totul este învolburat şi proaspăt. Lăutarul nu are oprelişti, "se opinteşte în vioară", o acordează în fel şi chip, cântă pe două corzi deodată, le mai şi ciupeşte, se sfădeşte cu "arcul", care nu mai face faţă elanului debordant, sau cu cobzarul, care nu reuşeşte întotdeauna "să-l ghicească" şi "se pierde pe drum" cu ritmul sau "o ia pe tarla" cu armonia.
Iată câteva dintre melodiile lui: "N-are moşu’, că ţi-ar da", "M-am făcut malagambistă", "Pasăre galbenă-n cioc" (horă mare, boierească, acompaniament în ritm de vals), "Nu mă cunoşti, neică Ghiţă" şi "Sună codru’ şi răsună" (sârbe), melodiile instrumentale de joc "Şchioapa", "Calu". Lache cântă "dragostea" "Mi-apucai pe drum la vale", pe o melodie de cântec epic eroic.
El băsmeşte, cântă, recită, declamă, amestecă perle ale înţelepciunii ţărăneşti cu "vorbe în doi peri" de prin revistele bulevardiere interbelice, te biciuie cu sunetele şi cu accentele, te ţine cu sufletul la gură, te copleşeşte şi te obligă să trăieşti o dată cu el miracolul artei vii. La sfârşit, obosit şi fericit, poţi să spui doar atât: Al dracu’ e omu-n lume.
Acesta este Lache Găzaru (Mihai Constantin), lăutar din Desa-Dolj, care a avut perioada de glorie în anii ’50. Vă prezentăm o ediţie de colecţie însoţită de un CD cu cele mai frumoase melodii interpretate şi lăsate moştenire de Lache Găzaru.
Lache Găzaru este un vulcan din care erup sunete: de fiecare dată "face cântarea" altfel, "o trăieşte" din nou. Nimic nu este memorat şi redat, totul este învolburat şi proaspăt. Lăutarul nu are oprelişti, "se opinteşte în vioară", o acordează în fel şi chip, cântă pe două corzi deodată, le mai şi ciupeşte, se sfădeşte cu "arcul", care nu mai face faţă elanului debordant, sau cu cobzarul, care nu reuşeşte întotdeauna "să-l ghicească" şi "se pierde pe drum" cu ritmul sau "o ia pe tarla" cu armonia.
Iată câteva dintre melodiile lui: "N-are moşu’, că ţi-ar da", "M-am făcut malagambistă", "Pasăre galbenă-n cioc" (horă mare, boierească, acompaniament în ritm de vals), "Nu mă cunoşti, neică Ghiţă" şi "Sună codru’ şi răsună" (sârbe), melodiile instrumentale de joc "Şchioapa", "Calu". Lache cântă "dragostea" "Mi-apucai pe drum la vale", pe o melodie de cântec epic eroic.
El băsmeşte, cântă, recită, declamă, amestecă perle ale înţelepciunii ţărăneşti cu "vorbe în doi peri" de prin revistele bulevardiere interbelice, te biciuie cu sunetele şi cu accentele, te ţine cu sufletul la gură, te copleşeşte şi te obligă să trăieşti o dată cu el miracolul artei vii. La sfârşit, obosit şi fericit, poţi să spui doar atât: Al dracu’ e omu-n lume.
Acesta este Lache Găzaru (Mihai Constantin), lăutar din Desa-Dolj, care a avut perioada de glorie în anii ’50. Vă prezentăm o ediţie de colecţie însoţită de un CD cu cele mai frumoase melodii interpretate şi lăsate moştenire de Lache Găzaru.
