Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spaţiul din faţa Universităţii, pe care bucureştenii îl numeau "La coada calului", a început să semene din ce în ce mai mult cu un straniu Pompei autohton. Aici, în cel mai mare şantier arheologic deschis vreodată în centrul Capitalei, apar zilnic vestigiile unui Bucureşti adormit, de secole, sub caldarâmul pe care, neştiutori şi nepăsători, îl călcăm zilnic în picioare. Doar cei pasionaţi de istorie ştiu, din cărţi, că aici a existat Sfântul Sava, mănăstirea ctitorită cândva de Brâncoveanu. Acum şi aici, istoria prinde chip, iar noi suntem prima generaţie care are norocul să vadă, cu ochii ei, cum arăta un loc de suflet al Bucureştiului de altădată.
Primele şi cele mai impresionante vestigii descoperite sunt zidurile groase de peste un metru, construite dintr-o cărămidă de bună calitate, pe care timpul n-a reuşit încă s-o macine. Dezvelit, atât cât mai este posibil acum, conturul vechii biserici brâncoveneşti, de la altar până la pridvor, ni se arată atât de clar, încât mai că-i putem vedea cu ochiul minţii pe credincioşii care veneau aici cât timp erau în viaţă. Dar şi când plecau spre cele veşnice. Acum trei luni a ieşit la iveală un prim sector al cimitirului medieval. De câteva zile au apărut alte morminte. Mânuite cu o fineţe şi precizie care-i aseamănă pe arheologi cu nişte chirurgi ai eternităţii, şpaclul şi pensula descoperă domol osemintele altor câteva zeci de locuitori anonimi ai Bucureştiului medieval. Întinşi creştineşte, cu mâinile încrucişate pe piept, par nişte oşteni ordonaţi care mărşăluiesc de câteva secole pe drumul spre veşnicie. Arheologul Ghe. Mănucu-Adameşteanu, coordonatorul ştiinţific al săpăturilor din Bucureşti, ne-a relatat că documentele vremii, confirmate de cercetările moderne, spun că, iniţial, pe acest loc a existat o biserică veche, construită la sfârşitul secolului al XVI-lea de un anume Andronache Pârcălabul. Lângă ea a existat şi un cimitir din care provin cele mai vechi dintre mormintele descoperite acum. Apoi, în 1709, aici a fost inaugurată biserica nouă, construită pe vremea lui Constantin Brâncoveanu. Şi, conform obiceiului, înmormântările au continuat în pământul sfinţit. Unele morminte deschise acum se află chiar lângă zidul bisericii. Altele sunt răspândite la câţiva metri distanţă. Cine sunt răposaţii? Târgoveţi care au trăit cu secole în urmă în mahalaua numită "Sfântul Sava". O primă descriere a acestor bucureşteni medievali poate fi făcută pornind de la schelete: majoritatea par să fie ale unor adulţi, ale căror sex şi vârstă vor fi stabilite de antropologii care, deja, le studiază. La fel ca şi cauzele morţii lor. Dar tot acolo sunt şi scheletele câtorva copii decedaţi în primii ani de viaţă. De fapt, s-ar părea că într-o zonă anume erau înmormântaţi membrii aceleiaşi familii, aproape unii de alţii. Ceea ce surprinde la adulţi este dantura lor sănătoasă: cei mai mulţi nu par să-şi fi pierdut vreun dinte în timpul vieţii. Ba, mai mult, nu se observă urme de carii sau alte afecţiuni stomatologice similare celor care umplu cabinetele dentiştilor de azi. Prezent acolo, tânărul cercetător Andrei Măgureanu ne-a relatat că, în ceea ce priveşte inventarul funerar, nu ne putem aştepta la descoperiri spectaculoase. Răposaţii erau oameni obişnuiţi, de condiţie socială modestă. Asta este de înţeles, pentru că marii boieri erau înmormântaţi, de obicei, în criptele bisericilor de pe moşiile lor. Până acum s-au descoperit câteva monede, bănuţii cu care morţii îi plăteau luntraşului care-i trecea pe Lumea cealaltă. Obiectele de podoabă post-mortem sunt şi ele modeste: pandantive, cruciuliţe şi inele, confecţionate din metal comun.
Plecată de câteva decenii în Italia, Viorica Chisoi trăieşte acum la Roma. Revenită pentru câteva zile în ţară, ea a dorit neapărat să vadă aceste vestigii. Le-a văzut şi a rămas impresionată: "Este uluitor ceea ce aveţi aici. Este frumos, este extraordinar. Trebuie să faceţi cumva să le păstraţi. La Roma traseul metroului a fost deviat ca să protejeze nişte ziduri antice. Găsiţi o soluţie să le păstraţi ca să le poată vedea publicul. Iar dacă o să ştiţi să le puneţi în valoare, se vor găsi foarte mulţi turişti străini dornici să le vadă". Ce se va întâmpla cu aceste vestigii? Vom afla peste câteva săptămâni, maximum o lună, după încheierea săpăturilor. Rezultatele cercetărilor sunt consemnate zilnic. La sfârşit, arheologii vor întocmi un raport ştiinţific. Documentul va fi analizat, iar după aceea specialiştii Ministerului Culturii, ai Primăriei, precum şi constructorul viitoarei parcări vor stabili care este soluţia cea mai eficientă.
Citește pe Antena3.ro
