Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recensământul urșilor de pe suprafața României arată că avem peste 12.000 de exemplare, în timp ce numărul maxim pe care poate să-l suporte pădurea e de 4.000. Așa se explică înmulțirea atacurilor acestor carnivore mari asupra turiștilor, dar și asupra gospodăriilor.
Românii sunt în pericol permanent, pentru că ursul brun este protejat, în ciuda faptului că specialiștii au demonstrat că nu este specie pe cale de dispariție. Surse din Romsilva au declarat, pentru Jurnalul, că o delegație a pădurarilor a mers să-i explice ministrului Mediului, Diana Buzoianu, de ce este nevoie de aplicarea cotelor de prevenție și de intervenție în acest moment, dar ministrul USR nu dorește să respecte legea. Statul a pierdut peste jumătate de miliard de euro, din 2016 până azi, după ce vânătoarea urșilor a fost blocată de Guvernul Cioloș, apoi de activiștii de mediu – din rândul cărora provine și noul ministru al Mediului.
Există o lege care prevede posibilitatea de a se vâna un anumit număr de urși în fiecare an, în cota de intervenție – urși agresivi care deja au atacat oameni și gospodării – și cota de prevenție care ar fi trebuit să mențină populația acestor carnivore până la numărul maxim de 4.000 de exemplare.
Specialiștii în carnivore mari și management cinegetic au avertizat Guvernul că atunci când numărul de 4.000 de urși este depășit, animalele ies din pădure pentru a-și căuta hrană. Mai mult, dacă nu se extrag urșii cei mai mari și cei mai puternici din pădure, aceștia vor goni urșii mai slabi și mai ales ursoaicele cu pui spre zonele locuite de oameni – ceea ce este evident că se întâmplă din 2016, după interzicerea vânătorii.
Dar Diana Buzoianu este convinsă că nu trebuie să fie aplicate cotele de intervenție și de prevenție. Aceasta le-ar fi reproșat angajaților Romsilva că ei vor să câștige bani din vânătoare și acesta ar fi adevăratul motiv pentru care cer aplicarea acestor cote de extragere a exemplarelor agresive.
O parte din bănuiala doamnei ministru este în concordanță cu realitatea – este vorba despre bani, iar sumele sunt fabuloase, doar că vânătorii nu câștigă banii, ci îi plătesc, iar statul român era cel care-i încasa, până în 2016.
România câștiga circa 20 de milioane de euro pe an din vânătoarea de urși, iar acum nu-i mai câștigă, dar mai și plătește circa 30 de milioane pe an pentru relocări absolut ineficiente și despăgubiri, în urma atacurilor acestor carnivore mari. Adică statul a pierdut jumătate de miliard de euro din 2016 până astăzi - banii pe care i-ar fi obținut din vânătoare, la care se adaugă banii aruncați degeaba pe așa-zise soluții care și-au dovedit ineficiența.
Vânătorii plăteau până la 5.000 de euro pentru un urs
Costurile pe care le implica vânătoarea erau de circa 5.000 de euro pentru fiecare exemplar de urs vânat – bani pe care vânătorii îi plăteau gestionarilor fondurilor de vânătoare și care mergeau către bugetul de stat. Cine vânează ursul trebuie să prelucreze blana și craniul, ceea ce implică alte costuri, de 500 de euro la fiecare exemplar. ONG-urile care cer eliminarea vânătorii la „trofeu” nici măcar nu înțeleg noțiunea. Exemplarele mai puternice sunt considerate mai valoroase tocmai pentru că pagubele pe care le fac sunt mai mari.
Vânătorul plătea între 3.000 și 5.000 de euro pentru un urs vânat, în funcție de mărimea exemplarului. Banii erau plătiți către cei care fac managementul populațiilor de urși, adică asociațiile de vânătoare.
Legislația a fost modificată după 2016, iar în ultimii ani ar fi trebuit să aplice cotele de intervenție și de prevenție paznicii de vânătoare – adică să fie obligați să facă o activitate care nu intră în atribuțiile lor și le pune viața în pericol. Mai mult, în loc să câștige bani de la vânători, asociațiile de vânătoare ar fi trebuit să plătească pentru aceste activități, la care se adaugă și alte cheltuieli.
Paznicii de vânătoare participă și în echipele de intervenție.
La Brașov, paznicii de vânătoare stau noaptea în oraș și în localitățile învecinate, mai ales Predeal și Săcele, de unde au luat urșii și i-au relocat. Aceste relocări costă enorm și tot nu rezolvă problema.
Dacă se respectau cotele de vânătoare existente până în 2016, intrau aproape 20 de milioane de euro anual la bugetul statului. Eliminând aceste cote, statul plătește și despăgubiri pentru persoanele ucise și mutilate, plus despăgubiri pentru pagube materiale în gospodării, inclusiv pentru animalele ucise de urși.
Suntem unici în lume, prin interzicerea vânătorii
România este caz unic în lume, apărând urșii, în timp ce oamenii sunt puși în pericol. În țările care au peste 500 de exemplare se practică managementul populației de urși și se intervine imediat, pentru stoparea creșterii populației acestor carnivore și pentru protejarea oamenilor.
În discuțiile pe care specialiștii în carnivore mari le-au avut cu reprezentanții Comisiei Europene, s-a pus problema intervenției în România, dar specialiștilor români li s-a spus că problema este la noi, autoritățile noastre trebuie să ia măsurile necesare și să le aplice – ceea ce nu s-a mai întâmplat din 2016.
În timpul Guvernului Cioloș, în 2016, s-a interzis total măsura extragerii urșilor și s-a provocat un dezechilibru total. Noi nu suntem în situația unui parc natural, ci avem o țară populată încă și cu oameni, ceea ce ar trebui să determine autoritățile statului să aplice cotele de intervenție și de prevenție.
În vara anului 2017, un urs a ajuns la Găești și Gura Foii, la circa 70 de kilometri distanță față de București, în zonă de câmpie. În următorii ani, urșii s-au apropiat până la 20-30 de kilometri de Capitală și au terorizat mai multe localități de câmpie, nu doar pe cele de deal și de munte.
În 2017 a existat o încercare eșuată de negociere a Guvernului României cu partenerii din UE. O delegație a Guvernului a mers la Bruxelles, pentru a rezolva problema urșilor care se înmulțiseră deja foarte mult. Ministrul Mediului de atunci, Grațiela Gavrilescu (PSD), a lansat, la 1 septembrie, propunerea ca România să exporte aceste mamifere în țările care nu mai au urși în păduri.
„Am avut o discuţie, la 1 septembrie, de Ziua Diplomației, unde au fost prezenţi ambasadorii noștri în străinătate. I-am rugat să ne ajute să trimitem cereri către ministerele de resort din statele respective, astfel încât să putem trimite o parte dintre urşi în rezervaţiile naturale din alte țări”, declara Grațiela Gavrilescu, pentru Jurnalul.
După această solicitare venită din partea Guvernului României, secretarul general al Direcţiei Generale de Mediul a Comisiei Europene, Nicola Notaro, a afirmat că relocarea urşilor în alte state membre nu poate fi o soluţie, iar situaţia trebuie rezolvată de fiecare stat în parte. Problema „exportului” urșilor a fost permanent respinsă de celelalte state membre UE. Practic, Guvernul României nu poate nici să-i „exporte”, nici să-i împuște, iar toate celelalte așa-zise soluții s-au dovedit inutile.
Femelele fac 4 pui, în loc de 2
Mai mult, în loc de un pui sau doi, ursoaicele fată până la 4 pui pe an, de când iernile sunt mai blânde. Până la Guvernul Cioloș, în 2016, situația era ținută sub control prin cotele de vânătoare, care se stabileau astfel încât să fie extrași cei agresivi, care deja atacaseră oameni, animale și gospodării.
Cristiana Pașca Palmer, ministrul Mediului din Guvernul Cioloș, a eliminat vânătoarea, iar după ea, niciun ministru nu a mai îndrăznit să se opună voinței ONG-urilor și activiștilor de mediu care cer interzicerea totală a vânătorii, chiar dacă vor muri oameni și animale din gospodării. Astfel se explică de ce urșii sunt din ce în ce mai des văzuți pe străzile orașelor și nimeni nu-i poate opri, în lipsa cotelor de vânătoare fiind susținută înmulțirea urșilor, de la un an la altul.
Tot din 2016 există Comisia pentru monumentele Naturii din cadrul Academiei Române, deși niciun expert în management cinegetic nu face parte din această comisie cu vot decisiv, conform legislației care a fost modificată atunci. ONG-urile decid în locul specialiștilor adevărați care nici măcar nu au fost primiți în această comisie.
În localitățile unde urșii apar, dar nu au fost raportați ca pericol, s-ar putea să nu se ia nicio măsură. Fiind o problemă nouă, primarii localităților nici măcar nu știu ce au de făcut, din punct de vedere procedural. Gardurile electrice au ajuns să fie puse și în jurul magazinelor și chiar al cabinetelor medicale din localitățile atacate de urși.
„Specia nu e periclitată, și-a întins arealul peste tot, în zone în care nu au existat niciodată. Dacă apar urși într-o localitate, primarul trebuie să convoace o echipă de intervenție, trebuie să aibă contract cu un medic veterinar, cu Jandarmeria și cu o asociație de vânătoare care e în zonă. Echipa aceasta trebuie să vină să alunge ursul, să-l relocheze sau să fie eutanasiat de veterinar, dacă animalul atacă”, explică Ovidiu Ionescu, specialist în carnivore mari și management cinegetic, profesor universitar.
Primarii sunt responsabili, deși nu sunt pregătiți
Singura posibilitate ca oamenii să fie salvați, în localitățile care încep să fie atacate de urși acum, este eutanasierea mamiferelor, de către medicii veterinari din echipele de intervenție. Dar nu orice urs poate ajunge să fie eutanasiat. Decizia se ia în urma unei anchete. Mai exact, statul își lasă cetățenii pradă mamiferelor, iar dacă se constată moartea oamenilor sau sfâșierea unor cetățeni care totuși scapă cu viață, abia atunci se trece la procedura de eutanasiere, pe care o face medicul veterinar autorizat pentru astfel de acțiuni. Ca să aibă contract cu un astfel de veterinar, primăria localității atacate ar trebui să aibă și suficienți bani în bugetul local, să plătească serviciile. Cum unele localități mici nu au buget, nici pentru plata salariilor, după jumătatea anului, iar urșii se hrănesc pentru iarnă mai ales din luna august, e posibil ca oamenii să rămână fără nicio posibilitate de a se apăra. Deja s-au înmulțit atacurile de acum, la jumătatea lunii iulie, dar din august va fi mai grav.
Conform Ordonanței 81/2021, privind aprobarea metodelor de intervenție imediată pentru prevenirea și combaterea atacurilor exemplarelor de urs brun asupra persoanelor și bunurilor acestora, în intravilanul localităților, primarul fiecărei localități este șeful echipei de intervenție. Edilul trebuie să-i convoace pe toți membrii echipei și să acționeze. Dar în afară de cei care au avut astfel de situații în localitățile lor până acum, cei care se trezesc peste noapte cu urși în localitate nu au nici contracte semnate, nici echipele respective constituite, nici experiența necesară pentru a conduce aceste echipe, conform legii.
Estimările făcute de specialiștii în management cinegetic arată că România pierde în total peste 50 de milioane de euro anual, din managementul defectuos al urșilor.
Citește pe Antena3.ro
