Munca în folosul Naturii

Pasiunea stă la baza unei cariere excepţionale, iar printre cei mai pasionaţi profesionişti sunt oamenii care iubesc Natura – cu majusculă! - şi decid să muncească în folosul ei.

Erika Stanciu este astăzi, la peste 20 de ani de carieră, un reprezentant important al Societăţii Civile, conducând o fundaţie pentru protecţia Mediului care a adus rezultate notabile în acest domeniu.
Alături de echipa Fundaţiei ProPark, a cărei preşedinte este, a reuşit să înregistreze în Codul Ocupaţiilor din România ocupaţia Specialist Arii Protejate şi a început să construiască un program de pregătire profesională pentru cei ce lucrează în arii protejate. Cu echipa Adminsitraţiei Parcului Naţional Retezat a construit prima administraţie de parc naţional în ţară şi a contribuit la realizarea sistemului de arii protejate. În colaborare cu echipa WWF a iniţiat multe proiecte, dintre care unele au contribuit la certificarea managementului forestier, altele la desemnarea şi implementarea reţelei Natura 2000. Împreună cu alte organizaţii neguvernamentale a reuşit să iniţieze o coaliţie a celor ce se implică activ în managementul ariilor protejate - Coaliţia Natura 2000 – care s-a impus, treptat, ca partener de dialog cu autorităţile.

“Mi-am dorit de când mă ştiu să fac ceva pentru Natură – chiar dacă nu prea aş fi ştiut să definesc la vremea aceea ce ar însemna asta. Am început să mă implic în acţiuni concrete de conservare a Naturii din primii ani de practicare a silviculturii, meserie pe care mi-am ales-o pentru că am considerat că este cea mai apropiată de Natură. Aşa şi era, în anii optzeci”, explică Erika Stanciu, preşedintele Fundaţiei ProPark. Primele acţiuni în care s-a implicat au fost cele de punere sub protecţie a unor păduri seculare, la elaborarea amenajamentelor silvice. A lucrat într-o echipă de silvicultori hunedoreni care iubeau pădurea, astfel încât nu i-a fost greu să li se alăture în aceste prime activităţi de protecţie a naturii.

“Oamenii care se implică în acest domeniu trebuie să înţeleagă de ce este nevoie să luptăm pentru Natură şi s-o facă cu tot sufletul. În domeniul acesta este nevoie de ecologi, rangeri, sociologi şi facilitatori comunitari, jurişti, comunicatori, economişti, specialişti în diverse alte domenii, manageri. Şi ceea ce trebuie să facă toţi aceşti specialişti în primul rând este să comunice între ei, având ca numitor comun şi ca ţel comun Natura. Să ştie să comunice cu cei din afara domeniului, să implice şi să motiveze adevăraţii beneficiari ai unei Naturi sănătoase şi funcţionale, adică noi toţi, cei care avem nevoie de resursele şi toate serviciile Naturii”, mai spune Erika.

Din punctul ei de vedere, cel mai mare obstacol pe care-l întâmpină Societatea Civilă în comunicarea cu autorităţile este legat de cofinanţarea sau prefinanţarea pentru proiecte. “Organizaţiile neguvernamentale implicate în administrarea ariilor protejate sau cele care doresc să sprijine administratorii trebuie să depună eforturi deosebite ca să asigure resursele financiare necesare pentru a porni proiecte, mai ales pentru proiectele mari, cele care pot contribui cu adevărat la acţiuni concrete, cu impact real pentru aria protejată. Dialogul cu autorităţile s-a îmbunătăţit în ultimii ani, dar nu şi colaborarea în adevăratul sens al cuvântului. O relaţie mai bună ar însemna să se treacă la un dialog permanent, real, şi la acţiuni comune, clădind rezultatele deosebite pe care le obţine societate civilă. Dar o relaţie mai bună presupune şi o profesionalizare a societăţii civile”, explică preşedintele Fundaţiei ProPark.