Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sălajului, întrunit la Mănăstirea Bârsana şi-a însuşit despre exigenţele şi perspectivele misionare pe care Biserica, şi implicit slujitorii săi, preoţii, trebuie să şi le asume în contextul social actual.
Proiectele de perspectivă ale forului deliberativ al Eparhiei vizează o seamă de probleme importante legate de viaţa spirituală, filantropică, culturală şi socială a credincioşilor.
Cu toate realizările frumoase, atât pe tărâm duhovnicesc, cât şi edilitar, filantropic şi cultural, se constată nevoia dinamizării activităţii preoţilor şi consiliilor parohiale în multe parohii. Dinamica vieţii sociale fiind una alertă nu ne putem limita la o slujire liturgică în biserică, ci trebuie să ieşim întru întâmpinarea nevoilor oamenilor. Mijloacele de misiune să fie cele adecvate vremurilor, folosindu-ne de tehnica modernă. Nu ne mai putem permite o activitate anemică.
În ultima vreme, la adresa Bisericii Ortodoxe, apar tot mai dese atacuri generate de parteneriatul cu statul român în domeniul educaţiei. Este un domeniu în care nu trebuie să cedăm, deoarece colaborarea şi cooperarea dintre Biserică şi celelalte instituţii ale societăţii civile, în domeniul activităţilor sociale şi culturale ori educative devine un gest indispensabil pentru crearea de buni cetăţeni şi buni români. În mass-media, Biserica este atacată cu scopul marginalizării spiritualităţii, dar mai ales pentru a se zădărnici educarea tinerilor în spiritul cunoaşterii şi trăirii acesteia, preconizându-se laicizarea forţată şi promovarea secularismului sau naşterea unor noi idolatrii, separate de Biserică, cea a starurilor sau idolatrizarea reuşitei materiale.
Ţinând cont de faptul că societatea românească, orientată tot mai mult spre profit, face să se mărească numărul celor care au nevoie de ajutor şi protecţie socială, milităm pentru o mai intensă implicare a Bisericii, alături de stat, pentru rezolvarea unor probleme sociale importante şi, mai ales, pentru asigurarea unei asistenţe spirituale pentru cei sărăci sau deznădăjduiţi. Considerăm că ajutorul material primit din partea statului sau prin solidaritatea comunitară trebuie să fie mereu însoţit de asistenţă duhovnicească şi practici de consiliere care să ajute la echilibru sufletesc şi renaşterea speranţei. Având în vedere numărul tot mai mare de asistaţi sociali şi nevoia tot mai accentuată de asistenţă, consideram că Biserica noastră trebuie să conlucreze cu statul şi administraţia locală pentru a prelua o parte a sarcinilor de asistenţă socială şi spirituală, dar să i se permită şi preluarea de la stat a unor resurse destinate asistenţei sociale care pot fi astfel mult mai bine, mai eficient şi mai judicios cheltuite, continuând alături de stat să acţioneze pentru consolidarea armoniei şi stabilităţii sociale.
Spaţiul transilvan este tot mai afectat de migraţia internaţională, mulţi români pleacă singuri sau cu familiile lor spre ţări mai bogate în căutarea legitimă a unui trai mai bun. Pericolul este aici legat de faptul că aceşti oameni îşi pot pierde tradiţiile sau identitatea etnică, sub presiunea adaptării şi în condiţiile în care ajung în spaţii sociale neprielnice exprimării apartenenţei lor la Ortodoxie. Suntem datori să cerem societăţii noastre, statului şi chiar nouă înşine, condiţii mai bune de asistenţă religioasă pentru diaspora. Mulţumită Sfintei Patriarhii, structurile eclesiale aparţinând Bisericii Ortodoxe Române din Diaspora se bucură de sprijin şi recunoaştere, dar este nevoie de noi măsuri legislative şi acţiuni din partea statului în domeniul educaţiei şi reconstrucţiei de comunităţi în Diaspora pentru a nu ne pierde cetăţenii răspândiţi prin lume.
Societatea noastră a devenit tot mai vulnerabilă manipulării prin mass-media, mai ales din raţiuni de rating, canalele comerciale mediatizând excesiv probleme ale Ortodoxiei, care pot da o imaginea deformată Bisericii sau slujitorilor ei. Biserica dispune în acest moment de un trust media, dar acesta nu poate realiza singur sarcina misionară sau reacţia de răspuns la violenţa limbajului bolovănos şi subtilei manipulări în numele unei aşa zise modernizări spirituale. Trebuie încurajate şi sprijinite astfel toate unităţile bisericeşti să dezvolte site-uri oficiale, actualizate continuu şi construite în aşa fel încât să devină atractive şi interesante, realizând un dialog pe problemele cu care se confruntă astăzi, mai ales tinerii, construindu-se un spaţiu de expresie viu şi adecvat misiunii Bisericii noastre. Se poate ajunge astfel la realizarea stării de comuniune, ca o replică faţă de exprimarea singulară, reţelele de socializare fiind de cele mai multe ori un refugiu pentru oameni tot mai însinguraţi, oameni care caută o artificială apartenenţă socială sau spirituală. Nu trebuie să rămânem indiferenţi la aceste dezvoltări ale societăţii şi tehnicii, Biserica trebuie să meargă acolo unde este nevoie de ea, acolo unde merg oamenii, chiar dacă este vorba de spaţiul virtual.
Deoarece ţara noastră se află în al douăzeci şi treilea an consecutiv de pierdere demografică, iar alocaţia pentru un copil este de 10 ori mai mică decât cheltuiala statului pentru un câine fără stăpân, trebuie să milităm pentru reforme care să încurajeze stabilitatea familiilor, dar şi reducerea numărului de avorturi. Biserica şi Statul să coopereze mai strâns pentru a promova proiecte în domeniul legislaţiei privind educaţia copiilor şi tinerilor, în domeniul asistenţei sociale privind copiii şi părinţii care au probleme majore de ordin social. Cununia celor doi tineri (bărbat şi femeie) este binecuvântată de Biserică, iar preotul trebuie să le explice că familia niciodată nu poate fi redusă la aspectul biologic, juridic, psihologic, sociologic sau cultural, ea nu este doar un contract, ci un important izvor de viaţă, fântâna care reînnoieşte mereu lumea.
Credem că este necesară o implicare mai mare a preoţilor în conducerea comunităţilor locale şi oferirea de asistenţă la luarea unor decizii. De multe ori, după săvârşirea ritualului de vot, comunităţi întregi sunt lăsate în voia arbitrariului sau bunului plac al unor grupuri de interese sau organizaţii de partid care nu mai vor să asculte vocea poporului. Fără să facă parte din partidele politice, preoţii pot şi trebuie să se angajeze şi să militeze pentru promovarea valorilor unei comunităţi, a unor proiecte comunitare esenţiale şi chiar a liderilor sau a unor organizaţii de orice fel care servesc binele comunitar in cel mai mare grad. Biserica Ortodoxă nu poate rămâne tăcută atunci când situaţia socială, economică sau spirituală a poporului român este grav afectată de lupte politice inutile şi orgolii personale sau corupţie. Credem că este de datoria noastră să atragem atenţia opiniei publice, enoriaşilor şi vremelnicilor conducători, atunci când cei mulţi suferă din cauza celor puţini, când meritul şi talentul nu sunt răsplătite cum se cuvine sau când valorile creştine nu sunt respectate. Când viitorul ţării, generaţiilor tinere este afectat, datoria noastră este să tragem un semnal de alarmă şi să ne manifestam activ pentru a crea condiţii favorabile schimbării acestor stări de lucruri.
Biserica noastră nu se poate retrage într-o neutralitate când valorile naţionale sunt grav afectate de diverse manifestări extreme ale globalizării sau cosmopolitismului. Credem că suntem datori să respectăm înţelegerile şi tratatele internaţionale, să participăm la integrarea României în proiectul european, dar nu putem tolera tot mai desele atacuri la adresa Bisericii Ortodoxe venite din mass-media conectată la resurse externe sau din partea unor organizaţii sau denominaţiuni religioase.
Biserica noastră va continua să aibă relaţii frăţeşti cu Biserica Greco-Catolică, în spiritul Evangheliei lui Hristos, în felul acesta slujind idealurilor poporului binecredincios, nădăjduind totuşi într-o corectă împărţire a patrimoniului provenit de la înaintaşi.
Și cu celelelate culte religioase, în spirit ecumenic, dorim să avem cele mai bune relaţii. Nu dorim să nedreptăţim alte confesiuni sau etnii minoritare dar, în acelaşi timp, suntem conştienţi că Dumnezeu ne cere să avem grijă de credincioşii ortodocşi. Este clar că în multe comunităţi Biserica noastră Ortodoxă este nedreptăţită de deciziile unor lideri comunitari care, personal, au o altă confesiune sau au identitate religioasă incertă, ori aparţin de alte etnii. În aceste condiţii, considerăm că trebuie să luptăm pentru ca enoriaşii noştri, majoritari sau nu, să-şi câştige drepturi egale şi decizii în conformitate cu legile în vigoare. Prin urmare, Biserica noastră va trebui să se manifeste activ pentru a sprijini oameni şi proiecte care corespund cu viziunea majorităţii privind viitorul comunităţii. Implicarea preoţimii în aceste condiţii va putea fi considerată ca o formă legitimă de acţiune socială şi comunitară şi nu ca implicare politică sau propagandistică.
În 2014 traversăm un an electoral, urmând ca în toamnă România să aleagă un nou Preşedinte, astfel readucem în atenţia opiniei publice cuvintele Mitropolitului Bartolomeu de pioasă amintire, valabile şi astăzi: “Fac acest apel în numele lui Dumnezeu dar şi al vostru, al tuturor, în numele păstorilor: alesul să aibă asemenea unui stetoscop inima aţintită, aplecată, lipită de inima poporului care-l va alege în această toamnă. Aş vrea să ştie toată lumea că vom face reforme economice şi politice, dar toate acestea nu vor avea roade dacă nu vom face o reformă morală a poporului român. Să stârpim din ţară hoţia şi tâlhăria”.
Citește pe Antena3.ro
