Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este cea mai rasfatata cand urca pe scena si canta. Blonda, suava, stralucitoare, cu aer de top model, zici ca Anna e un personaj de pe covorul rosu. Asa e la fiecare recital, printesa scenei. La final, dupa flori si aplauze, printesa nu mai zambeste. Isi trage pe ea un palton ponosit si pleaca acasa cu tramvaiul. Acasa, adica intr-un apartament prafuit din Bucuresti, cu mobila subreda, veche de 20 de ani.
E seara si mama e inca la serviciu, face curatenie acasa la un client. Si-a luat cu ea si medicamentele pentru depresie. Bunica e in sufragerie, asteapta sa vina ora sa-si ia pastilele de cancer. Ii pune masa Annei: o farfurie micuta cu cartofi prajiti. Sunt mai mult fripti, caci bunica n-a mai avut decat o lingura de ulei in casa. Pana la pensie mai e mult, iar uleiul e scump. Si oricum, pensia ei abia trece de 200 de lei, iar mama nu ia mai mult de 500 de lei salariu. Nu le da mana sa-si cumpere nici macar deodorant, folosesc bicarbonat de sodiu ca antiperspirant. Se scalda toate trei in aceeasi apa, pe rand, caci apa calda costa o avere pentru ele.
La pranz au impartit in trei o singura portie de ciorba. Au primit-o de la Fundatia Sfanta Macrina si, ca sa le ajunga, bunica a lungit-o cu trei cani de apa. Au mancat-o asa, mai mult apa chioara. Tot de la fundatie a primit si cutia cu pateu pe care i-a dat-o Annei la scoala, la pachet. Fata e in clasa a zecea la Liceul de Muzica George Enescu. I-a fost rusine sa-si intinda pateul pe paine acolo, chiar in fata colegilor. Ei isi cumpara hamburgeri si pizza si ii aduc parintii cu masini scumpe la scoala. Unii au chiar masina cu sofer personal. Asa ca Anna s-a dus intr-un colt mai ferit si acolo a desfacut pateul, ascunsa de colegi. Si asta a fost o zi buna, cand a avut ce sa manance. Alta data a trecut ziua cu un singur mar.
“La magazinul de jos stiu eu un depozit unde dau merele mai stricate cu un leu 50 kilul. Le cureti cu cutitul partea stricata si sunt ca noi. Numai de acolo ii cumpar fructe, sunt cele mai ieftine. Peste la masa? Hm, ce frumos ar fi! N-am mai mancat de la inceputul anului', ne spune bunica.
Uneori, pe copila o mai incearca ispita si indrazneste sa-si doreasca si ea un sandvis de la Mc-ul de alaturi, unde se strang in pauza, la masa, colegii ei. Dar un sandvis acolo e scump, banii aia mai bine ii tine sa-si cumpere sacaz pentru vioara. Odata, ca sa-si cumpere o carte la 37 de lei a facut economii trei luni de zile. Dulciuri mananca atunci cand ia bunica pensia. Cand vine postasul, bunica repede coboara la magazin si, fericita, cumpara doua ciocolate mici cu rom, la oferta: doua bucati la un leu.
La trei ani stia tabla inmultirii, la patru ani scria
Citește pe Antena3.ro
Asa traieste Anna zi de zi. Are 15 ani, iar tata, un neamt, nu mai vrea sa stie nimic de ea. Cand era ea mica, el era atat de zgarcit, incat aproape ca tinea frigiderul sub lacat. Fetita avea un an si tata nu o lasa sa manance nimic pana nu sosea el acasa. “Era zgarcit cat toata Germania la un loc!', isi aminteste bunica. Din fericire, mama a reusit sa fuga intr-o zi din Germania cu copila in brate si asa a reusit sa si divorteze.
Muzica Anna face de la cinci ani, cand un profesor s-a decis ca are “auz absolut'. A castigat 50 de premii si are mai bine de 100 de recitaluri. Este cea mai buna din clasa ei, aproape in fiecare an are zece pe linie. Anul trecut, insa, a fost cam suparata caci a scos “numai' 9. 78, cea mai mica medie din viata ei de eleva.
La trei ani stia tabla inmultirii, la patru ani scria. In clasa intai ii speria pe toti profesorii: era singurul copil care reusea sa stea nemiscat ore intregi, cu mainile agatate de o vioara aproape cat ea. Ziceai ca e rastignita. Baietii, de pilda, nu prea reuseau. Vioara cantarea prea mult pentru ei, dupa cateva minute picau lesinati. Pe vremea aia, fetita Anna jinduia sa aiba si ea o papusa Barbie. Dar ea avea numai papusi ieftine si urate, din acelea carora le cadea capul imediat cum le luai in mana sa te joci cu ele. De abia pe la zece ani a avut prima ei papusa Barbie, primita. N-a avut mama bani sa i-o cumpere ea.
“Cred ca e foarte trist sa nu-ti mai doresti nimic'
La 12 ani deja era vedeta in scoala, era unul dintre copiii cu cele mai multe premii. Colegii ii pronuntau numele cu respect; ajunsese, asa, un fel de model pentru fetitele mai putin talentate, trimise de parinti cu forta sa devina artiste. Isi doreau sa fie in pielea Annei. Anna avea o dorinta secreta: sa-i cumpere mama acel hanorac alb cu mov si cu gluga pe care il vazuse ea odata intr-o vitrina. Dar costa 30 de lei, al dracului de scump. Nu i l-a cumparat, asadar, niciodata. Si acum, dupa trei ani, Anna sta pe marginea patului si inca mai viseaza la hanoracul acela. Dar cum ar fi fost, oare, sa aiba o viata indestulata si sa nu-si mai doreasca nimic? Sta un pic pe ganduri: “Mai bine nu. Cred ca e foarte trist sa nu-ti mai doresti nimic'.
Marele ei vis este ca intr-o zi sa cante in Orchestra Vienei. Dar pana atunci se lupta sa faca rost de bani ca sa-si continue scoala de muzica. In medie, o costa 1000 - 1.200 de lei pe luna sa faca liceul si sa mearga la concursuri. Plateste 100 de lei ore suplimentare pe saptamana, taxe pentru concursuri, drum si cazare si apoi mai sunt o gramada de alte maruntisuri de intretinere a viorii. 140 de lei costa corzile noi, 100 de lei parul nou de arcus (toate acestea se inlocuiesc o data la cateva luni) si multe altele…
Daca n-ar mai strange ceva bani din concursuri, fata ar trebui sa abandoneze scoala caci n-ar avea de unde plati totul. Anna nu este numele ei real. Ne-a explicat, insa, ca saracia este o umilinta mult prea mare pentru ea ca sa poata suporta sa-i dezvaluim identitatea in ziar.
Cine doreste sa o cunoasca pe Anna si sa o ajute sa-si termine cu bine studiile o poate face apeland familia la numarul 031.426.85.78
