Suveranitate statală şi interdependentă globală - disjuncţie exclusivă sau echilbru dinamic?

“Se ştie - scria acum patruzeci şi ceva de ani Gr.C.Moisil - că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prina a fi o banalitate şi sfârşeşte  prin a fi o prejudecată.” Foarte adevărat, numai că sunt idei care au o soartă mai vitregă. Şocând din start, punând sub semnul întrebării inerţii instituţionalizate şi tabu-uri mentale sau depăşind, pur şi simpu, capacitatea de înţelegere a unor receptori, acestea sunt răstălmăcite în chip sistematic şi sfârşesc prin a fi clişee de larg consum în mentalul colectiv, exprimând fie entuziasmul necondiţionat fie nihilsmul cras.

O asemenea soartă o au termeni ca ”suveranitate” sau ”globalizare”  şi care au primit, în limbajul curent, accepţii deformate, mergând până la o antinomie ireconciliabilă. Asta pe fondul unei serioase carenţe în educaţia juridică, civică sau economică  a unor, din păcate, semnificative segmente de populaţie.

Mi se poate reproşa că dau apă la moară populismului sau că pledez pentru un nou fel de “iluminare a maselor”, dar eu aş zică că e nevoie să ne gândim la faptul că, în anul care vine, vom avea alegeri europarlamentare. Iar votul dat ar trebui, într-o mai mare măsură decât cel din scrutinul precedent, să fie motivat nu doar de considerente afective(“imi place/nu-mi place”) or, mai rău, de anumite … stimulente materiale sau pecuniare. De aceea revin la idea că avem nevoie de cât mai multe lucrări temenic argumentate şi  solid informate scrise într-un limbaj accesibil- ceea ce nu însemnă şi revenirea la”limba de lemn”, iar, atunci când  ele apar, să fie aduse cu celeritate în atenţia cititorului. Fapt îmbucurător, numărul şi, mai ales, calitatea unor asemenea lucrări înregistrează un curs crescător, foarte multe dintre ele fiind scrise de autori tineri din cadrul institutelor de cercetare, al facultăţilor de profil  şi, mai nou, Ministerului Afacerilor Externe.   

 O asemenea carte este “Statul şi interdependenţele globale” (*)scrisă de Loredana Nastasia Pop(*)  doctor în în relaţii internaţionale şi studii europene al Universităţii Babeş-Bolyi din Cluj, în prezent consilier în ministerul de externe.

  Premisa majoră a demersului cărţii este aceea că, în perioada de transformări radicale, de dislocări şi de re-poziţionări care a urmat încheierii Războiului Rece “principiile statelor suverane continuă să modeleze sistemul internaţional şi astăzi, însă în condiţiile conturării unei noi ordini globale, suferă modificări.”

 Problema este, aşadar, de a vedea “ce e viu şi ce e mort”( că să folosesc sugestiva sintagmă a lui Benedetto Croce), în reprezentările să le spun “clasice” despre cele două entităţi- suveranitate a statului/interdependenţe globale-în care precumpănitor era primul termen al ecuaţiei ca şi în proiectele avansate în ultimele două decenii, în care mulţi atribuie rolul decisiv interdependenţelor globale şi, în ultimă instanţă, mondialismului. Aceasta este substanţa trecerii în revistă a diverselor paradigme care au dominat şi au influenţat evoluţiile politice, economice, sociale şi deloc în ultimul rând diplomatice culminând, în ultimele două decenii, cu modelele globale, termenul fiind înţeles ca supra-statalitate absolută. La rândul său, globalismul fiind, nu o dată, gândit ca supremaţie absolută a pieţei, în primul rând a pieţei financiar-bancare. Reţin, în această ordine de discuţie, finele discocieri ale Loredanei Natasia Pop asupra mutaţiilor ce survin în chiar definirea entităţilor cheie: stat- suveranitate statală- interdependenţă globală,  cărora se  adaugă, într-o secţiune finală a cărţii aşa numiţii “actori non statali”: instituţiile europene sau internaţionale, organizaţiile non-guvernamentale şi corporaţiile transnaţionale. Fiecare dintre aceşti actori, statali sau non statali, tizând să aibă un rol distinct şi bine marcat în punerea în act a modelelor teoretice în măsură a fi considerate ca fazebile şi dezirabile.

 Tocmai printr-un asemenea excurs analitic, procedând cu un remarcabil simţ al măsurii şi al echilibrului, tânăra autoare reuşeşte să evite,deopotrivă, capcanele unor abordări partizanale, unilaterale, simpliste  şi mizează pe cartea echilibrului între antiteze: “Ceea ce merită subliniat  este faptul că sistemul interdependenţelor globale la începutul secolului al XXI-lea dovedeşte o dinamică efectivă, care reclamă o nouă convergenţă a concepţiilor şi a acţiunilor.”Şi, mai departe:”Această  convergenţă ar trebui să se sprijine pe câteva convingeri comune proceselor procese ale interdependenţei: o dezvoltare economică şi socială  sustenabilă poate fi asigurată prin acţiunea conjugată a statului şi a pieţei, schimbarea se face gradual  în respectul regulilor etice şi prin participarea activă a cetăţenilor, echilibrul trebuie să fie unul real şi nu artificial, susţinut de stat, piaţă şi cetăţeni.”

 Este de reţinut această triadă: stat-piaţă – cetăţeni, introdusă inteligent de către autoare, cu atât mai mult cu cât, în momentul de faţă, sunt tot mai numeroase proiectele noilor modele de ieşirea din criză şi, în perspectivă, de dezvoltare durabilă , care pun accent sporit pe factorul conştient, pe calitatea materialului uman angajat în această procesualitate.  În context, Loredana Nastasia Pop citează (şi bine face că citează!) o sagace observaţie  unor cercetători români din cadrul Centrului pentru Economie şi Libertate (ECOL) la care subscriu fără rezerve:”Nici-un fel de forţe  <> sau<,anonime>> nu acţionează mecanismul pieţei. Singurii factori care <> piaţa şi determină preţurile sunt acţiunile oameniilor, Ionescu, Popescu, Marinescu etc, ce urmăresc scopuri legitime şi care utilizează , deliberat, mijloace economice pentru atingerea scopurilor lor.”

 Aserţiune cu care nu am de ce nu am de ce să fiu de acord, dar căreia trebuie să îi aduc două adnotări:1.Aceşti oameni acţionează doar mijloace licite pentru atingerea scopurilor lor?; şi 2. Ce pozţii ocupă aceşti Popescu, Ionescu, Marinescu etc, în mecansmele de decizie sau de execuţie la nivelul statelor sau al altor actanţi angrenaţi în valorizarea interdependenţele globale?

 Cum era de aşteptat, un capitol de maxim interes al cărţii este cel ce tratează impactul crizei economice şi financiare asupra relaţiei dintre suveranitatea statală şi interdependenţele globale. “La prima vedere- atrage atenţia autoarea-  conduita  care se conturează este una pieţe versus stat, criza fiind cea care crează cadrul  de manifestare a acestei confruntări”. Şi de această dată, autoarea evită abordările excesiv polarizate, preferând poziţia nuanţată şi echilibrată a profesorului Dinu Marin potrivit căreia ”nici <> nici <>nu ne salvează de criză, ambele eşuând ca instrumente de control.” O poziţie realistă, echilibrată în temeiul căreia Loredana Nastasia Pop inferează cu îndreptăţire:”Piaţa are nevoie de stat şi cetăţeni ca parteneri şi invers, urmărirea consensului, a coordonării şi eficienţei trebuie să-şi facă loc în toate domeniile vieţii.”

 Concluzia cărţii Loredanei Nastasia Pop este formulată simplu şi convingător: “Rolul conjugat al pieţei şi al guvernelor devine de o importanţă vitală în încercarea de a rezolva şi administra problemele, în lumea reală neexistând nicio soluţie bazată exclusiv pe piaţă , după cum nu există una bazată exclusiv pe rolul guvernelor.”

 Incitantă, prin tema aleasă şi, ma ales, prin soliditatea argumentării propriilor opinii, cartea Loredanei Nastasia Pop certifică un autor tânăr de o certă maturitate de la care aşteptăm noi confirmări.

(*) Loredana Nastasia Pop “Statul şi interdependenţe globale” colecţia “UNIVERSITAS” seria “ISTORIE CONTEMPORANĂ ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE”, Editura EIKON,Cluj-Napoca, 2013