Teapa lu’ Rece

Senatorul ramas fara imunitate Traian Rece a mai dat un tun. Nu statului, ci unui om ce i-a fost prieten.

Prin 1988, Valentin Pavel era subofiter de circulatie. Tablagiu. Isi facea treaba prin Bucuresti, la intersectie. Intr-o seara, l-a cunoscut pe Traian Rece. In postura de conducator auto care, mergand probabil pe mai multe carari decat se cuvenea, a atras atentia militianului. Pavel l-a oprit pe Rece, a constatat, l-a mustrat, l-a iertat. I-a lasat carnetul, dupa cum ne spune. Asa au devenit amici. Apoi, s-a legat prietenia. Pavel a plecat dupa ’89 din Politie si a ajuns in America. A inceput pe Noul Continent o viata noua, pe care o califica drept grea, dar onesta. Si-a intemeiat o familie. A pus de-o slujba.

DEBUT. Pe la inceputul anilor ’90, amicul militianului, Rece, a sosit in State, a avut niste probleme cu un mafiot pe nume Mario Gucci (despre care avem date ca a facut, apoi, puscarie). Pavel l-a ajutat, ne spune ca i-a fost bodyguard. Etapa urmatoare a relatei se consuma in Florida, unde Rece a venit, la Pavel, cu sotia si copiii. Un concediu misto. Ultima etapa, cea nefericita, a debutat cu venirea lui Pavel in Romania. Chef la Jaristea, plimbari impreuna in oras, vizite intre familia Pavel si familia Rece. Prietesug. Urmat de teapa.

BANI. Dupa ziua lui Pavel, in noiembrie 2003, acesta afirma ca Traian Rece, ditamai senatorul, i-a cerut bani. Explicatia: nevasta lui Rece, Mariana a spus ca are un tir imobilizat in vama. Un tir cu marfa de jumatate de milion de dolari. Femeia (care se ocupa de afacerile familiei, pentru ca sotul, senatorul, se ocupa de problemele majore ale natiunii) avea banii pentru cumpararea marfii, mai putin 120.000 de dolari.

Pavel s-a simtit si a pus umarul. A mers cu sotii Rece la banca (BCR, Sucursala Mosilor), a scos banetul si l-a inmanat celor doi. Teapa incepea sa-l patrunda, fara ca el sa simta. Discutia initiala, conform plangerii depuse de Pavel la Parchet, era ca senatorul si sotia sa-i inapoieze banii la jumatatea lunii ianuarie a acestui an, dupa ce scoteau marfa din vama si-o valorificau. A trecut timpul, romano-americanul s-a nelinistit, a inceput sa caraie dupa bani si-a obtinut semnatura ce-ar putea sa-i fie salvatoare.

INCREDERE. Initial, Valentin Pavel nu i-a pus pe debitorii lui sa-i faca o chitanta. Avea increderi in prietenii vechi, senatorul si nevasta lui, chiar daca renumele prost al acestora facea deja valva in tara. Dar pe 26 februarie anul acesta, el gaseste o portita in timpul si spatiul sotilor Rece si obtine semnatura Marianei pe o chitanta legalizata, care certifica datoria catre el, cu obligatia de plata dupa o luna, pe 26 martie. Ce a urmat, e meciul clasic intre creditor si rau-platnic: are loc o intrevedere in vila lui Rece. Valentin Pavel ii cere categoric plata datoriei restante, ditamai senatorul ameninta (zice reclamantul si e de crezut) ca se va da cu capul de pereti, si ca va chema apoi politia pentru a-l acuza de violare de domiciliu si de agresiune.

LA TRIBUNAL. Pagubasul pleaca, sa nu fie acuzat ca a atentat la integritatea corporala a unui senator fara imunitate. Pavel isi golise insa contul in beneficiul alesului - in fond, nu numai poporul l-a ales pe Rece ca senator, ci si el si l-a ales de prieten si acum plateste - si nu vrea sa plece din tara pana nu-si rezolva problema. "In America se castiga greu banii si eu am pierdut intr-o clipa tot ce-am castigat in atatia ani", motiveaza el. Drept urmare, sta la mana Justitiei romane, asteapta ca procurorii s-o trimita in judecata pe sotia lui Rece (semnatara contractului de imprumut) si cheltuieste bani batand pasul pe loc, drept pentru care emite pretentii de daune morale de 250.000 de dolari. L-ar fi costat mai putin sa-si aleaga prieteni cinstiti ori sa nu cedeze impulsului de moment (sau cine stie caror tentatii) de a-si expune economiile.

SE ASCUNDE

Mai e de spus, in aceasta poveste cu pilda vizibila ca, din primavara si pana acum, Pavel a primit de la datornici, cu taraita, 17.080 dolari. Laolalta cu injuraturile de rigoare. Drept pentru care s-a pus sa trimita memorii la Presedintie, la Senat, numai la Asociatia pentru protectia pinguinilor n-a apucat sa trimita. L-am cautat la telefonul mobil pe insusi Traian Rece, senatorul judecat pentru complicitate la delapidare, in celebrul dosar al returnarilor ilegale de TVA, de la Constanta. Ne-a raspuns, dar ne-a spus ca nu e el, Rece, ci seful sau de cabinet. Minciuna cu picioare scurte i-am spus ce explicatii asteptam de la el si ne-a raspuns elegant, inchizand telefonul. Daca ar fi avut o alta explicatie pentru banii imprumutati de la Pavel (vreo afacere obscura, pe care o stiu doar ei doi) ar fi trebuit sa fie bucuros s-o dezvaluie, ca sa se apere. Cata vreme se ascunde insa nu ne ramane decat sa-l lasam pe mana justitiei al carui client fidel este, de multa vreme.