Ultima scrisoare a lui Sorin Ilieşiu către Andrei Pleşu

Domnule Andrei Plesu,
Cu nimbul disidentului erudit, simpatic, seducator, elegant si plin de umor, ati intrat in sufletul nostru colectiv drept un Havel al Romaniei. In 26 decembrie 1989 ati fost numit ministru al Culturii, inclusiv al celei civice care reinviase miraculos dupa 45 de ani de spalare a creierelor. Erati singurul fost disident in guvernul provizoriu; va consideram garantul unic si cert al libertatii de exprimare, al alegerilor libere, al despartirii definitive de comunism. Aveam convingerea ca veti sustine lustratia anticomunista si aflarea adevarului despre decembrie ’89 si iunie ’90. Cei care credeam in dvs. asteptam sa va votam ca presedinte al Romaniei.

Dar nimbul disidentei s-a dovedit a fi o iluzie. Asteptarile noastre au fost inselate de tacerile dvs consimtitoare fata de deturnarea revolutiei, instaurarea neocomunismului, reprimarea bestiala a presei libere, a partidelor democratice si a societatii civile.

In 2005, disperat de 15 ani de taceri ale dvs si ale altora, am scris Proclamatia pentru Romania in care ceream adoptarea legilor si masurilor pentru decomunizare si procesul comunismului. Presedintele Basescu a declarat ca nu poate condamna comunismul intrucat nu exista un raport cu dovezi ale crimelor acestuia. Ca urmare, am redactat un scurt raport cu 21 de capete de acuzare in baza caruia i-am cerut sa condamne comunismul. Apelul a fost semnat de sute de personalitati inclusiv de dvs. dupa ce v-am rugat extrem de insistent.

Dupa ce, in 2006, regimul comunist a fost condamnat oficial, eram sigur ca vor fi adoptate masurile si legile pentru decomunizarea Romaniei. Dar demersul "incremenise in proiect". Ca urmare, in 2008 am lansat fara succes Proclamatia pentru decomunizarea Romaniei care cerea adoptarea respectivelor masuri si legi. In ianuarie 2009, sute de personalitati, printre care jumatate dintre membrii GDS, semnasera apelul pentru instituirea zilei memoriei victimelor comunismului. Redactorul-sef al revistei 22 a GDS (d-na Rodica Palade), a refuzat sa publice apelul, la fel ca in 2006 cand refuzase sa publice raportul neoficial (de doar 12 pagini) pentru condamnarea comunismului (ulterior, presedintele GDS Radu Filipescu a convins-o sa publice raportul, contra-cost). De altfel, din 2007 pana in prezent, d-na Palade a refuzat sistematic sa publice apelurile pentru revelarea adevarului despre decembrie ’89 si iunie ’90, precum si pe cele pentru adoptarea legilor si masurilor pentru decomunizarea Romaniei, apeluri semnate de sute de personalitati. Ca urmare, in ianuarie 2009 am propus, in consens cu domnii Mihai Sora si Vl.Tismaneanu, reinfiintarea consiliului consultativ al revistei 22, care s-a dovedit a fi benefic in anii ’90, propunere pe care ati respins-o.

Domnule Plesu, acesta a fost contextul in care ati trimis, dupa 19 ani de la infiintarea GDS, prima dvs. scrisoare catre colegi (in 29 ian. 2009): "Sint realmente excedat de zelul unui grup hiper-activ, care pare sa fi pierdut ierarhia urgentelor, de dragul unei gesticulatii de o noblete vida. Daca nu vom ucide in noi activistul, vom deveni, iarasi, "oameni noi". Cu salutul meu perplex, A.Plesu".

In ziua urmatoare ati revenit cu inca o scrisoare deschisa: "Dl. Iliesiu a reusit, printr-o harnicie inspaimintatoare, sa transforme grupul intr-o adunatura de agitati. Mania apelurilor (cu cit mai numeroase cu atit mai futile si mai rizibile), regruparile tifnoase in jurul cite unei initiative patetice /.../, totul pare anume intretinut ca sa ne faca de ris. Cu citeva exceptii, toti intra in joc. Tot ce gaseste GDS-ul de facut intr-o vreme de criza (cu somaj crescut, cu blocari de salarii si pensii, cu aliante politice confuze etc.) este sa-i ceara urgent primului ministru statuarea unor noi chermeze. In interior, se vintura ideea unei sectii de propaganda care sa oblige revista 22 la executia prompta a oricarei initiative "ideologice" venite dinspre un lider carismatic. Nu vi se pare ca am luat-o razna? Din punctul meu de vedere e urgentissim sa restabilim prestigiul GDS. Forta lui a fost, in vremurile lui bune, rationalitatea. Acum ne confruntam cu o adiere de sminteala. (...) Rog sa inceteze hartuiala penibila la adresa revistei 22. Reflectez sincer la o retragere discreta din Grup. Nu e o amenintare. (...) Andrei Plesu".
Domnule Plesu, ce a fost "futil" si "rizibil" in apelul pentru comemorarea victimelor comunismului? De ce aceasta ar insemna "statuarea unor noi chermeze"?

V-am scris in 30 si in 31 ianuarie 2009 - inainte de a afla despre unele gesturi ale dvs. de imoralitate publica -, doua mesaje private in care imi exprimam, printre altele, consideratia fata de dvs.. Cu toate ca e indecent sa publici scrisori private fara acordul autorului, ati publicat respectivele fraze elogioase eludandu-le in schimb pe cele pe care le redau in continuare intrucat sunt lamuritoare din multe puncte de vedere: «Va rog sa fiti de acord sa fiti printre initiatorii Proclamatiei pentru decomunizarea Romaniei. Va rog sa ameliorati textul Proclamatiei acolo unde considerati. (...) Totdeauna e loc de mai bine. Va rog din suflet sa-mi spuneti cum ar fi mai bine. Va rog, din adancul inimii sa sprijiniti acest apel (...) Nu e o "problema de format modest", ci e una de urgenta nationala, in spiritul celor afirmate de dvs de mai multe ori».
Nu credeam ca veti ignora aceste rugaminti. Aveam convingerea ca de fapt ati sters mesajele mele fara sa le cititi. Constat acum, dupa trei ani, ca le-ati citit si ca le-ati pastrat (pentru a publica frazele elogioase?).

Atasez Proclamatia pentru decomunizarea Romaniei pentru o corecta evaluare a refuzului dvs. de a o semna si de a o sustine. Abia acum imi dau seama ca refuzul se datoreaza mai ales articolelor 3.6, 3.7, si 3.8 din Proclamatie. Nu intamplator aceasta a fost semnata de dl Mihai Sora care si-a dat demisia din guvernul implicat in reprimarea din 13-15 iunie ’90 in timp ce dvs ati legitimat-o si ati credibilizat-o prin refuzul de demisiona, asa cum ati promis.
Consider ca refuzul dvs. e semnificativ pentru esecul condamnarii reale a comunismului. Dar esecul poate fi uneori mai folositor decat succesul.
7 martie 2012
Sorin Iliesiu

Post scriptum
1. Domnule Plesu, domnii Ion Iliescu si Petre Roman au raspuns unor intrebari despre evenimentele din decembrie ’89 (http://www.azi.ro/arhive/2007/07/21-22/actual.htm) si din iunie ’90, in timp ce dvs. refuzati sa raspundeti intrebarilor de interes national pe care vi le-am adresat. Evitati dialogul desi sunteti fondator al Grupului pentru Dialog Social pe care l-ati "reformat" prin excluderea mea, dupa ce mi-ati propus "sa invat sa tac".

2. Am aflat recent de la dl Al. Herlea, fost ministru al Integrarii europene din partea PNTCD, ca in 1992 Coposu v-a propus sa fiti candidatul Conventiei Democrate la presedintia Romaniei. Ati refuzat spunand ca ati accepta doar daca ati fi candidat comun al Conventiei si al Frontului Salvarii Nationale (condus de dl Petre Roman), idee respinsa de Coposu.
Refuzul dvs. a fost comentat de Monica Lovinescu in "Jurnal, 1990 – 1993" (Ed.Humanitas, 2003), la pag. 253: «Duminica, 21 iunie 1992. Intre timp Coposu, prin Herlea /.../ incearca sa-l convinga sa candideze pentru Conventie pe… Plesu. Va sa zica Manolescu nu e eligibil drept candidat al Conventiei /.../, dar Plesu, care a ramas pina la capat in guvernul Roman, da. (...) Plesu trimite /.../ o punere la punct: refuza. N-ar accepta decat daca ar fi candidatul si al Conventiei, si al FSN-ului lui Roman! Egal deci cu ambiguitatea pe care a cultivat-o din ianuarie 1990 incoace /.../. S-au dus vremurile cu "Minima moralia". In numele coeziunii nationale, pune pe acelasi plan puterea si opozitia, rezervind malitiozitatile acesteia din urma. Neschimbat.»

ANEXA
PROCLAMATIA PENTRU DECOMUNIZAREA ROMANIEI
Bucuresti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea la Moscova a Pactului Stalin-Hitler

1.0. Avand in vedere ca:
1.1. La 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul dintre Hitler si Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) care prevedea intr-un protocol secret interesele sovietice de a anexa tarile baltice, estul Poloniei si estul Romaniei (Basarabia).
1.2. In iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a amenintat cu invazia armata imediata, Romania a fost fortata sa cedeze Uniunii Sovietice nu numai Basarabia, dar si nordul Bucovinei si tinutul Hertei, ultimele doua neapartinand niciodata Rusiei.
1.3. Teritoriul romanesc ocupat de Uniunea Sovietica are o suprafata de 44.000 km2, fiind locuit in momentul cedarii de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici romani; dupa cedare, acestia au fost supusi deznationalizarii fortate, persecutiilor etnice, deportarii (inclusiv in lagare de munca in Siberia), asasinatelor in masa, precum si altor forme de exterminare; teritoriile romanesti au fost masiv colonizate cu populatii alogene.
1.4. Insula Serpilor, insula romaneasca din Marea Neagra, a fost ocupata ilegal de Uniunea Sovietica in anul 1948.

1.6. Presedintele si Parlamentul Romaniei au datoria morala si dreptul legitim sa condamne Pactul Stalin-Hitler si consecintele lui ca ilegitime si criminale.

1.7. Presedintele si Parlamentul Romaniei vor actiona pentru:
1.7.1. condamnarea, de catre forurile competente internationale, a Pactului Stalin-Hitler si a consecintelor lui ca ilegitime si criminale.
1.7.2. reintegrarea in Romania, in cadrul Uniunii Europene si cu acordul forurilor competente internationale, a teritoriului romanesc ocupat prin forta armata de Uniunea Sovietica (Basarabia, Nordul Bucovinei, tinutul Hertei si Insula Serpilor); aceasta reintegrare trebuie facuta in acelasi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.
1.7.3. despagubirea morala si materiala a Romaniei fata de crimele, faradelegile si abuzurile comise de Uniunea Sovietica impotriva Romaniei si a cetatenilor ei, nivelul si modalitatile de despagubire urmand a fi stabilite de o comisie recunoscuta de foruri competente internationale.

1.8. Parlamentul, sustinut de Presedintele Romaniei, va adopta punctul 9 al Declaratiei de la Praga din 3 iunie 2008 privind constiinta morala europeana si comunismul, prin care se cere "stabilirea datei de 23 August, data semnarii pac¬tu¬lui dintre Hitler si Stalin - cunoscut ca Pactul Ribben¬trop-Molotov, ca zi comemorativa a victimelor regi¬murilor¬ nazist si comunist".

2.0. Parlamentul Romaniei, in consens cu Presedintele Romaniei, avand sustinerea UE si NATO - interesate de o Romanie decomunizata, va adopta o declaratie explicita de asumare a urmatoarelor documente:
2.1. Discursul din 18 Decembrie 2006 al Presedintelui Romaniei in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, discurs devenit act oficial al statului roman pentru condamnarea regimului comunist din Romania ca ilegitim si criminal in baza Raportului final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (CPADCR).
2.2. Declaratia de la Praga din 3 iunie 2008 privind constiinta morala europeana si comunismul.

3.0. Parlamentul si Guvernul, in consens cu Presedintele Romaniei, avand sustinerea UE si NATO - interesate de o Romanie decomunizata, au datoria sa adopte cat mai curand posibil legile si masurile pentru decomunizare, din urmatoarele considerente:

3.1. Poporul roman a respins totalmente comunismul inainte ca acesta sa-i fie impus prin forta armata de catre Uniunea Sovietica. Dintre toate tarile europene, Romania interbelica a fost tara cu cei mai putini comunisti raportat la numarul populatiei. La 23 august 1944, PCR avea numai 80 de membri in Bucuresti si mai putin de 1000 in intreaga tara. Mentionam ca in 1938 Romania avea 316 710 km² si 19.933.802 locuitori. Inainte de sovietizare, comunistii reprezentau sub 0,005% din populatia Romaniei.
3.2. Comunismul a fost impus impotriva vointei poporului roman exprimata la alegerile din noiembrie 1946 castigate in realitate cu o majoritate covarsitoare de opozitia anticomunista care a obtinut intre 70% si 90% din voturi, comunistii inversand rezultatul oficial.
3.3. Poporul roman a indurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de intreaga comunitate internationala.
3.4. Dintre statele europene, Romania a avut cel mai mare numar de detinuti politici raportat la numarul populatiei (intre 500.000 si 2.000.000) si cea mai infricosatoare politie politica - Securitatea.
3.5. Dintre toate fostele tari comuniste din Europa, doar in Romania s-au inregistat victime la caderea comunismului. Nu au fost doar cateva victime, ci a fost un urias masacru - peste 1200 de morti si peste 4800 de raniti. Romania este singura tara europeana unde s-au inregistrat crime neocomuniste, precum genocidul din 22-28 decembrie 1989 si fratricidul din 13-15 iunie 1990.
3.6. Conform Raportului final al CPADCR, "comunismul a cazut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode si mentalitati comuniste au continuat sa existe sub diferite forme, unele extrem de grave (...) : a) reprimarea manifestatiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 - aprilie 1990; b) diversiunea etnica de la Targu-Mures din martie 1990; c) reprimarea manifestatiei anticomuniste din Piata Universitatii din Bucuresti (...); d) "mineriadele" din 1991 si 1999. Toate acestea au fost diversiuni si manifestari tipic comuniste". Majoritatea vinovatilor nu au fost judecati pana in prezent. Dimpotriva, ei au devenit personalitati publice si politice, infestand de aproape 20 de ani societatea romaneasca.
3.7. Reforma morala nu a fost posibila din cauza nejudecarii masacrului din timpul revolutiei anticomuniste precum si a fratricidului din iunie 1990 impotriva manifestantilor anticomunisti, a societatii civile, a partidelor istorice si a presei independente. Marea coruptie a aparut si s-a mentinut inclusiv datorita nejudecarii acestor crime.
3.8. O parte din clasa politica s-a facut vinovata de complicitate morala cu autorii masacrului din decembrie 1989 si a fratricidului din iunie 1990, comise pentru a reprima si a deturna caracterul anticomunist al revolutiei incepute in decembrie 1989. Acum, cand Romania este membra a NATO si UE, aceasta revolutie trebuie terminata si se cuvine sa devina "de catifea".
3.9. In 18 Decembrie 2006, regimul comunist din Romania a fost condamnat ca ilegitim si criminal de catre seful statului in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, prin discursul devenit act oficial al statului roman, in baza Raportului final al CPADCR, document edificator si incontestabil, sintetic si analitic (care insumeaza 660 de pagini) elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experti in domeniile abordate. Actul condamnarii comunismului este inceputul renasterii morale a Romaniei si al reconcilierii nationale, cel mai important act din istoria postcomunista a tarii noastre alaturi de aderarea la NATO si integrarea in UE, un exemplu pentru condamnarea internationala a regimurilor comuniste.

4.0. Legile si masurile pentru decomunizarea Romaniei2:

4.1. Cercetarea prin Justitie a crimelor istoriei recente a Romaniei. Finalizarea urgenta a cercetarilor justitiei referitoare la genocidul din decembrie 1989 si fratricidul din iunie 1990 comis impotriva manifestantilor anticomunisti, a societatii civile, a partidelor istorice si a presei independente. Cercetarea prin justitie a urmatoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoresti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Brasov, 1987; diversiunea etnica din Targu-Mures, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediata a arhivelor lamuritoare fata de aceste evenimente.

4.2. Recunoasterea caracterului anticomunist al revolutiei incepute in decembrie 1989; recunoasterea Proclamatiei de la Timisoara (martie 1990) si a manifestatiei din Piata Universitatii din Bucuresti (aprilie-iunie 1990) ca momente reprezentative ale revolutiei.

4.3. Legea lustratiei anticomuniste.

4.4. Legea declararii crimelor si abuzurilor regimului comunist ca fiind crime impotriva umanitatii si imprescriptibile juridic.

4.5. Legea interzicerii si pedepsirii actelor de apologie a comunismului, precum si a actelor de negare a crimelor si faradelegilor regimului comunist (extremismul de stanga trebuie respins cu aceeasi hotarare precum cel de dreapta). Interzicerea comercializarii, difuzarii, publicarii si afisarii simbolurilor grafice comuniste si a materialelor de propaganda comuniste cu exceptia contextului cultural/educativ antitotalitar. Eliminarea numelor de fosti comunisti pentru denumiri publice: strazi, localitati, institutii etc..

4.6. Legea anularii sentintelor de condamnare politica emise de justitia comunista dupa principiile luptei de clasa intre anii 1945–1989; anularea condamnarilor la moarte a celor care au au dat pe fata criminalitatea comunismului; abrogarea prevederilor decretului lui N.Ceausescu din 1988 referitor la crimele politice.

4.7. Reinhumarea victimelor comunismului ingropate in gropi comune.

4.8. Legea recunostintei fata de luptatorii anticomunisti, fata de fostii detinuti politici; majorarea semnificativa a pensiilor acestora si acordarea de gratuitati.

4.9. Legea reducerii la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele comuniste: fosti activisti comunisti din nomenclatura PCR, fosti conducatori si tortionari ai Securitatii, fosti conducatori ai Militiei, ai Ministerului de Interne si ai "Justitiei" comuniste.

4.10. Legea desecretizarii si deschiderii arhivelor comuniste si postcomuniste; garantarea accesului liber si neingradit la aceste arhive; transferul urgent al acestora la CNSAS sau la Arhivele Nationale; publicarea pe internet a arhivelor; trecerea Arhivelor Nationale in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor.

4.11. Legea impotriva distrugerii, manipularii, falsificarii, ascunderii sau sustragerii de documente din arhivele comuniste si postcomuniste; urmarirea penala a faptuitorilor.

4.12. Legea restituirii arhivelor confiscate abuziv (arhivele cultelor religioase, arhivele sioniste s.a.).

4.13. Legea reparatiilor fata de fosti cetateni romani exilati, autoexilati sau "vanduti" in perioada comunista.

4.14. Legea prezentarii adevarului referitor la perioada precomunista, comunista si neocomunista in manualele scolare de istorie nationala si universala. Studierea in scoli a istoriei comunismului si a Holocaustului sa fie obligatorie, nu optionala.

4.15. Legea pentru instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului, pentru infiintarea in Bucuresti a Muzeului Dictaturii Comuniste, pentru construirea in centrul capitalei a Monumentului Victimelor Comunismului.

4.16. Legea cercetarii prin Justitie a reconsolidarii oligarhiei securisto-comuniste in Romania postcomunista. Confiscarea de catre stat a averilor dobandite prin frauda.

4.17. Legea cercetarii prin Justitie a privatizarilor facute de oligarhia securisto-comunista care a acaparat puterea economica in Romania. Confiscarea de catre stat a fostelor bunuri ale statului privatizate fraudulos si reprivatizarea acestora in beneficiul exclusiv al poporului roman.

5.0. Solicitam Presedintelui Romaniei sa ceara poporului sa-si exprime vointa cu privire la adoptarea dezideratelor si legilor decomunizarii Romaniei, precum si a condamnarii Pactului Stalin-Hitler si a consecintelor lui ca ilegitime si criminale, printr-un referendum organizat cat mai curand posibil.

5.1. Solicitam Presedintelui Romaniei, Parlamentului, Guvernului, organizatiilor nonguvernamentale, sindicatelor, tuturor cetatenilor, mass-mediei, sa se solidarizeze in jurul idealurilor Proclamatiei pentru decomunizarea Romaniei.

5.2. Facem apel la Uniunea Europeana, Consiliul Europei, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Organizatia Natiunilor Unite, Curtea Internationala de Justitie a Natiunilor Unite, sa actioneze pentru decomunizarea Romaniei.

Bucuresti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea la Moscova a Pactului Stalin-Hitler
Sorin Iliesiu - autorul apelurilor pentru condamnarea nationala si internationala a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html
Co-semnatari:
Mihai Sora – filozof
Vladimir Tismaneanu - presedintele Comisiei Prezidentiale consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania