Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un puternic desant de politicieni din Ungaria a fost desfăşurat în România pentru a participa la manifestările din 15 martie, de Ziua Maghiarimii. În fiecare an, etnici maghiari folosesc această zi care aniversează Revoluţia din 1848-1849 şi pentru a marca o serie de teme nelegate de evenimentele din acei ani. Cu deosebită apăsare, politicieni din Ungaria, dar şi cetăţeni români de etnie maghiară, unii cu atribuţii de reprezentare în instituţii ale statului român, prezintă cu acest prilej pretenţiile autonomiste pe criterii etnice. Ele sunt “brodate” pe regretul “etern” după Ungaria Mare şi pledează pentru nerecunoaşterea Tratatului de la Trianon, care a consfinţit alipirea Transilvaniei
în trupul României.
Manifestările Zilei Maghiarimii din 2014 au fost precedate de o serie de provocări deschise la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriale a României care au determinat, în fine, o reacţie mai dură a autorităţilor. O listă de 14 activişti iredentişti cunoscuţi pentru activităţile antiromâneşti sunt declaraţi indezirabili şi vor avea interdicţie de şedere în
ţara noastră. Reacţia faţă de preluarea simbolisticii horthyste de către demnitari ai Ungariei la Ziua Maghiarimii întârzie. Vicepremierul Semjen Zsolt, mâna dreaptă a lui Viktor Orban la Budapesta, a deschis manifestările de sâmbătă de la Târgu-Secuiesc, călare pe un cal. Postură similară cu cea a lui Horthy Miklos la intrarea în oraşele româneşti “recucerite” în urma odiosului Diktat de la Viena din 1940.
Miklos Horthy, liderul fascismului maghiar, intra călare pe un cal alb în Oradea, la 1 septembrie 1940, imediat după ce Diktatul de la Viena, impus României, smulgea aproape o treime din teritoriul Transilvaniei. La 11 septembrie 1940, Horthy “elibera” şi oraşul Mircurea Ciuc, trecând în revistă, călare pe acelaşi cal alb în fruntea honvezilor, trupele de ocupaţie maghiare.
Preluarea acestei simbolistici la manifestările din 15 martie 2014, cu trimiteri evidente la omagierea lui Horthy, dar mai ales la urmările Diktatului din 1940, sunt de natură să incite populaţia românească şi, pe de altă parte, să menţină în rândul etnicilor maghiari visul “Ungariei Mari”. Când aceste gesturi sunt făcute de demnitari de rang înalt din Ungaria, ele pot fi considerate provocări şi percepute ca oasumare oficială a ideilor de revanşă, de stimulare şi promovare a iredentismului, dar şi a unui antiromânism primitiv. Ele sunt însă repetarea unor asemenea provocări care, iată, devin o obişnuinţă în condiţiile lipsei de reacţie a autorităţilor româneşti.
În 2010, în 11 septembrie, la 70 de ani de la intrarea în Miercurea Ciuc a dictatorului fascist Miklos Horthy, extremiştii maghiari organizau, cu aprobarea primarului UDMR Radulay Robert şi a şefilor Poliţiei şi Jandarmeriei, o paradă a husarilor. Extremiştii maghiari din filialele locale ale Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM), Asociaţia Husarilor din Scaunul Ciuc anunţau la Miercurea Ciuc o suită de manifestări pentru celebrarea a 70 de ani de la ocuparea oraşului, în 11 septembrie 1940, în urma Diktatului de la Viena, de către trupele ungare, în fruntea cărora s-a aflat însuşi amiralul Horthy, căpetenia fascismului ungar. “În această zi de 11 septembrie 1940, guvernatorul Horthy Miklos, în fruntea honvezilor săi, a adus dreptatea mult aşteptată. (…) În data de 11 septembrie 2010 ne amintim cu mândrie şi dragoste ziua care a umplut de bucurie sufletul poporului secui, fărâmiţat de Trianon”, se spune atât în mesajul “de mobilizare” adresat locuitorilor din Miercurea Ciuc de Szocs Csongor, şeful HVIM Ciuc, şi de Toth Balint, purtătorul de cuvânt al HVIM Transilvania, cât şi în afişele reprezentându-l pe Horthy călare la intrara în Miercurea Ciuc ce au împânzit oraşul.
Drumul fiind deschis, reacţiile şi comentariile autorităţilor româneşti, ca şi ale societăţii civile lipsind, în 2014, nimic nu-l împiedică pe vicepremierul Zsolt Semjen să se suie şi el pe bidiviu, şi alături de preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, să fie în aceeaşi postură de “eliberator” ca şi Horthy la Târgu Secuiesc. Adică în “inima” autonomismului.
Campania electorală
Ziua Maghiarimii a fost un prilej pentru a câştiga voturi în alegerile parlamentare din Ungaria din 6 aprilie. La Budapesta, Viktor Orban a folosit adunarea de aniversare a Revoluţiei din 1848-1849 pentru a o deturna spre un miting electoral explicit, cu teme şi teze din programul FIDESZ. În România, politicienii din Ungaria îşi fac şi ei campanie electorală fără oprelişti. Este foarte eficient să foloseşti mesajele emoţionale din secuime pentru cei cu dublă cetăţenie, româno-maghiară, care vin la vot în 6 aprilie să-i susţină pe aceia care sprijină deschis lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc şi-i “pun la punct” pe “ocupanţi”.
Discursuri străvezii
În faţa miilor de manifestanţi de la Târgul Secuiesc, vicepremierul Semjen Zsolt a avut o pledoarie autonomistă îmbrăcată în poleială europeană. Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, este de părere că autonomia cerută de maghiari “nu este un fel de specialitate secuiască”, nu este “o cerere exagerată”, ci “ceea ce în Uniunea Europeană pentru alţii este o realitate naturală cotidiană”. Zsolt li s-a adresat participanţilor la manifestările de la Târgu Secuiesc, cărora le-a mai spus că în Uniunea Europeană autoguvernarea şi autonomia reprezintă o realitate naturală şi obişnuită, iar dacă pentru alţii este posibil, atunci este şi pentru maghiari posibil, întrucât nu sunt un popor mai prejos decât altele.
La Sfântu Gheorghe, Nemeth Zsolt, secretar de stat în Ministerul ungar de Externe, a spus explicit: “În lupta pentru autonomie puteţi să vă bazaţi pe sprijinul Ungariei”. Discursul primarului din Sf. Gheorghe a inflamat manifestanţii, care au stimulat scandări radicale: “Autonomie, aici suntem acasă! Să piară Trianonul!”.
Citește pe Antena3.ro
