Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Europarlamentarul PSD Ioan Mircea Paşcu susţine, într-o postare pe blogul personal, că "boala" PSD constă în fragmentarea puterii din interiorul partidului, numită de unii "baronizare", el apreciind că atât electoratul, cât şi responsabilii locali doresc unitate, coerenţă şi autoritate adevărată.
Într-o postare pe blog, intitulată "Ce cred despre situaţia actuală din PSD", Paşcu menţionează că a decis să rupă tăcerea, pentru că, în politică, dacă nu participi, nu exişti şi pentru că multă lume vrea ca el să părăsească expectativa şi să se implice.
El aminteşte că, imediat după pierderea prezidenţialelor, spunea că scenariul care i se părea cel mai probabil în condiţiile actuale era cel din 1997, şi nu cel din 2005, pentru că evalua că există pericolul ruperii partidului, cum s-a întâmplat în 1997, şi cum nu s-a întâmplat în 2005 (printre altele, pentru că "nemultumiţii” din 2005 erau cu mult mai ataşaţi PSD, decât cei din 1997, care, după ce nu reuşeau să pună mână pe conducerea partidului, provocau ruputura, înfiinţând altă formaţiune politică).
"Singura asemănare este că, dacă implicarea forţelor externe partidului a fost clară în 1997, nici acum nu putem face abstracţie de ea (vezi, de pildă, legăturile cu Cotrocenii, fie de grup, fie personale, ale unora dintre «competitori»)", adaugă Paşcu, citat de Mediafax.
Europarlamentarul menţionează că Adrian Năstase apecia că PSD-ul actual este sub PSD-ul de atunci, că a ajuns un "partid de mână a doua".
"Sigur, astăzi nu mai suntem în situaţia de a face guvernul singuri, cum l-am făcut în 2000, ceea ce înseamnă că suntem sub performanţa de atunci, însă nici alte partide nu pot să o facă, nici măcar PDL-ul, cu care ne comparăm, care este la guvernare sprijinindu-se pe o majoritate «cârpită»?! Pur şi simplu, în România de astăzi, guvernarea este - şi va mai fi pentru câtva timp - o chestiune de alianţă, nu de asumare singulară, ceea ce reprezintă un alt standard la care trebuie să ne raportăm, comparativ cu 2000. (Din păcate, noi, românii de astăzi, ca şi cei din perioada interbelică, care au instituţionalizat guvernarea singulară, nu reuşim să stăpânim arta guvernării în coaliţie, iar lucrul acesta costă ţara)", consideră Paşcu.
Ioan Mircea Paşcu susţine că diferenţa dintre PSD-ul din perioada 1996-2000 şi cel de după 2005 constă în tipul de conducere: "atunci era o conducere cu adevărat colectivă, în care marile decizii erau
"Care este cauza că PSD-ul de astăzi nu mai seamănă cu cel de atunci (lăsând, sigur, la o parte, faptul că operează într-un mediu politic diferit)? Dincolo de stilul de conducere al celor din fruntea partidului, cred că este vorba de înlocuirea autorităţii centrale, existenţe atunci, cu un număr - mai mare sau mai mic, depinzând de conjunctură - de «centre de putere». Atunci partidul era bine structurat, cu o conducere care se bucura de autoritate necontestată, funcţionând ca un organism unitar, închegat, acum discutăm despre un «echilibru de putere» între câteva «centre», fiecare cu autoritatea sa, pe care conducerea încearcă să le ţină în balanţă. Ori, în aceste condiţii, actul de conducere nu mai are cum să fie colectiv, căci discutăm de decizii luate în urma confruntării/înţelegerii dintre centrele de putere", explică eurodeputatul.
El apreciază că originea fragmentării, căreia unii îi spun "baronizare", se află în ceea ce s-a întâmplat după 2000, când partidul şi-a asumat atât Guvernul, cât şi Preşedinţia.
În opinia sa, în mod inevitabil, conducerea partidului nu a mai putut fi ruptă de activitatea de guvernare - de unde şi acuza adusă PSD de "partid-stat" - ea devenind mai pronunţat autoritară, astfel încât, după pierderea alegerilor din 2004, nemulţumirea şi frustrarea liderilor de organizaţii nu a mai putut fi stăpânită, putând fi astfel exploatată de noua conducere. El precizează că aşa s-a făcut primul mare pas spre existenţa mai multor "centre de putere", între care conducerea trebuia să menţină un echlibru, dacă vroia să rămână în continuare acolo unde era.
Paşcu susţine că al doilea mare pas a fost sprijinul pe care PSD l-a acordat instantaneu ideii de vot uninominal şi de alegere printr-un singur tur de scrutin a preşedinţilor de consilii judeţene, ceea ce a făcut ca forţa "centrelor de putere" din interiorul partidului să se consolideze şi mai mult, disciplina internă să se dilueze, iar conducerea să devină şi mai mult prizonieră menţinerii "echilibrului de putere" dintre ele. El crede că aşa se şi explică, de pildă, abandonarea "grupului de la Cluj", intrat în conflict cu celelalte "centre de putere".
În aceste condiţii - accentuate prin pierderea alegerilor prezidenţiale - contestarea actualei conduceri era inevitabilă. Numai că, cel puţin până acum, discutăm nu în termenii unei viziuni de re-integrare a puterii în interiorul partidului, ci, din păcate, de o confruntare între centrele de putere existenţe şi altele care vor să câştige/recâştige ele supremaţia, prin îndepărtarea actualei conduceri, pe considerentul penalizării pentru greşelile din campanie, răspunzătoare de eşecul electoral, consideră Paşcu.
El adaugă că va fi acuzat de prea multă "teorie" în analiza sa, iar unii îi vor reproşa că nu dă nume, deşi analiza este "destul de străvezie", iar criticile se află mai ales în ceea ce nu a spus, decât în ce a spus.
"Personal, însă, sunt convins că, dacă vrem să vindecăm, trebuie să identificăm mai întâi boala, ori, pentru mine cel puţin, aceasta constă în actuala fragmentare a puterii din interiorul partidului. Toată lumea, şi electoratul, dar şi reponsabilii locali doresc unitate, coerenţă şi autoritate adevărată în partid, iar «competitorii» trebuie să ştie cum să le răspundă. Dacă vom merge în continuare pe principiul «scoală-te tu, ca să mă aşez eu», fără să ne gândim la refacerea internă a partidului, nu am făcut nimic, cel mult, vom mai amâna puţin - până trece euforia instalării unei noi conduceri - momentul ieşirii PSD din arenă... În ce mă priveşte, eu nu doresc acest lucru şi sper că, împreună cu alţii, să îl pot evita", scrie Ioan Mircea Paşcu în încheiere.
Şi social-democratul Vasile Puşcaş a declarat, săptămâna trecută, că în PSD nu se face altceva decât să se adopte clasica metodă "Scoală-te tu, să mă aşez eu" şi a apreciat că liderii partidului ar trebui să asculte dezbaterea despre reforma PSD la nivelul organizaţiilor locale.
"Din păcate, nu se face altceva decât să se adopte vechea, clasica metodă din România, cu «Scoală-te tu, să mă aşez eu», sperându-se că în felul acesta, prin discuţia despre anumiţi oameni, se şi reformează totul, uitându-se că astăzi partidele sunt practic instituţii, sunt instituţii politice, care au şi o anumită osatură, o anumită structură doctrinară, dacă sunt partide adevărate şi nu sunt simple grupuri şi au bineînţeles inclusiv proiecţii societale şi sociale", a declarat Puşcaş.
