Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unele dintre clădirile vechi care dau un farmec aparte Bucureştilor găzduiesc în zilele noastre sedii de partid. În general, partidele au preferat să se oploşească în clădiri vechi, care să impună respect şi să sugereze vechime, decât să funcţioneze în imobile moderne din beton şi sticlă, al căror aspect anost nu ar diferenţia sediul unui partid mare de o firmă de papetărie. Însă sediile primite de la RA-APPS au o istorie mult mai veche decât a partidelor, iar uneori este la fel de spectaculoasă.
Există anumite similarităţi în istoria edificiilor care astăzi funcţionează ca sediu de partid. De obicei, sunt clădiri care au fost construite la sfârşitul secolului XIX sau începutul secolului XX ca reşedinţe private ale unor oameni foarte înstăriţi ai vremii. Odată cu instaurarea regimului comunist, proprietarii de drept au fost alungaţi din propriile case, care au devenit sedii ale unor instituţii ale statului român sau, destul de frecvent, ambasade. După Revoluţia din 1989 au intrat, în general, în administrarea RAAPPS, care le-au închiriat pe sume modice noilor partide. Ulterior, acestea au căpătat şi dreptul de a le cumpăra. Închirierea către partide le-a salvat de la degradare, proces care a adus în pragul prăbuşirii atâtea clădiri reprezentative pentru Bucureştii de altădată. Unele au fost restituite proprietarilor, cum au fost două sedii ale PRM, iar sediul istoric al PNŢCD a fost vândut. S-au mai făcut şi schimb de sedii. PNL s-a mutat în Modrogan, locul pe care cândva îl urau de moarte pentru că era sălaşul rivalilor de la PDL, în timp ce ALDE se revendică adevăratul partid liberal inclusiv la nivel arhitectonic, preluând fostele sedii ale PNL.
În general, PDL a fost asociat cu sediul central din Aleea Modrogan, nr. 1, mai puţin cunoscut fiinda faptul că au mai avut un sediu peste drum, la o clădirea cu nr. 22. Clădirea s-a aflat în patrimoniul PCR, trecând apoi în cel al Ministerului de Externe. Se poate spune că a fost „sediul lui Vasile Blaga”, din care acesta a coordonat campaniile electorale ale PDL, clădirea fiind socotită foarte potrivită pentru acest lucru, cu multe încăperi mici. Blaga şi-a cumpărat şi un apartament într-un bloc din Modrogan, la două minute de mers pe jos de „serviciu”.
La fuziunea dintre PNL şi PDL, s-a decis ca sediul noului partid să fie splendidul palat din Aleea Modrogan nr. 1, construit în 1907 de către boierul Alexandru Filipescu, care l-a lăsat moştenire lui Constantin Basarab Brâncoveanu. În perioada interbelică, clădirea a fost cumpărată de Carol al II-lea care i-a dăruit-o amantei sale, Elena Lupescu, devenind faimoasă pentru petrecerile pe care cuplul adulterin le organiza. A trecut apoi în proprietatea gospodăriei de partid a PCR. După revoluţie, clădirea a fost revendicată fără succes de către Paul Lambrino.
Actualul sediu central al ALDE se află pe bulevardul Kiseleff, lângă Arcul de Triumf, practic la doi paşi de sediul aliaţilor de la PSD. O fostă reşedinţă boierească, clădirea a funcţionat, după naţionalizare ca ambasadă şi a fost apoi închiriată PNL. În perioada de glorie a tandemului Ponta-ANtonescu, a fost de facto sediul USL, cei doi lideri aşteptând acolo rezultatele triumfului electoral din decembrie 2012.
Vila din Aviatorilor care poartă azi un banner uriaş pe care scrie ALDE a fost, în anii 50, reşedinţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul României într-una dintre cele mai negre perioade ale ţării. Ironia istoriei a făcut ca în anii 90 să devină sediul celor pe care Dej a încercat practic să-i extermine, liberalii. Nici somptuoasă, nici funcţională, PNL a abandonat-o în favoarea complexului din Modrogan, care îndeplineşte cu brio ambele condiţii.
Actualul sediu al PSD din bulevardul Kiseleff, nr. 10 a aprţinut unui ministru al Justiţiei din perioada interbelică, Toma Stelian. Acesta a donat-o statului român cu condiţia ca acolo să funcţioneze un muzeu de artă şi o bibliotecă, care au fost inaugurate în 1931. Statul şi-a încălcat cuvântul în 1948, tranferând colecţiile muzeului Stelian la Muzeul Naţional de Artă şi ulterior amenajând o şcoală prin care scriitorii erau învăţaţi cum să-l proslăvească mai cu sârg pe Nicolae Ceauşescu. Profitând de faptul că testamentul lui Toma Stelian s-a pierdut, social-democraţii vor să cumpere sediul în care au activat de la sciziunea FSN din 1991.
PRM a avut ghinion la capitolul sediilor. Iniţial, sediul a fost o clădire elegantă din strada Clemenceau, într-o zonă între Universitate şi Calea Victoriei. Membrii familiei Frank, care cumpăraseră casa în 1940, au revendicat-o şi au câştigat-o în instanţă. Ulterior, au vîndut-o unor dezvoltatori imobiliari care au dărâmat-o şi au ridicat în locul ei o insipidă clădire de birouri. PRM s-a mutat în strada Emile Zola, în Dorobanţi, într-o casă care a aparţinut lui Nicolae Caranfil (foto), fost minsitru al Lucrărilor Publice în guvernul lui Gheorghe Tătărăscu. După fuga lui Caranfil din ţară, acolo a funcţionat ambasada RDG, iar după reunificarea germană a fost reşedinţă a diplomaţilor germani. Moştenitorii lui Caranfil au revendicat casa construită în 1939, iar PRM a fost evacuat în 2011, rămânând de pomină scandalul pe care Vadim l-a făcut atunci. Acum partidul are sediul într-o casă de pe strada Vasile Lascăr.
