Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scleroza multiplă sau “boala cu 1000 de feţe”este o afecţiune cu o etiologie încă neelucidată, fiind determinată de distrugerea mielinei la nivelul sistemului nervos, atât la nivel cerebral, cât și la nivelul măduvei spinării, precum şi degenerarea axonală, fapt ce determină un tablou clinic foarte variat. Este afectată populația tânără, fiind diagosticată, cel mai frecvent, la persoane cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani. La nivel mondial există aproximativ 2,1 milioane de pacienți cu SM, iar în România, numărul acestora este de aproximativ 10.000. Statisticile arată că, la nivelul UE, numărul bolnavilor de SM s-a dublat în ultimii șase ani, ajungând la circa 600.000.
Întrebat câte centre specializate în scleroză multiplă ar fi necesare în România, prof. dr. Dafin Mureșanu a spus că ținta este ca într-o perioada rezonabilă să crească cu 50 % numărul centrelor. “Ne propunem ca în doi ani să ajungem să facem acest lucru”, a afirmat medicul în cadrul Cursului European de Neurologie care se desfășoară la Eforie Nord, între 29 – 5 iulie.
Totodată, Dafin Mureșanu asigură că pacienții cu scleroză multiplă sunt mult mai bine tratați în România decât în alte țări europene. „E bine să știe și pacienții, dar și publicul și mass-media să știe, în România pacienții cu scleroză multiplă sunt aproape cel mai bine tratați din lume. În alte țări, foarte dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie, ca să vezi un medic specialist trebuie să aștepți multe luni. Nu cred că ne dorim să avem un sistem de sănătate în care să avem o lista de așteptare de 9 luni până la 1 an pentru a apela la un specialist. Vreau să fim cu toții conștienți și să nu ne batem joc de ce avem bun. Sistemul nostru de sănătate, în ciuda faptului că a fost atât de scuturat și chinuit de toată lumea, rămâne unul performant. Este vai și amar în primul rând de pacienți și de publicul care crede că lucrurile ar fi mai bune în altă parte. Nu au cunoscut și nici nu ne dorim să cunoască realitățile așa-zise de afară. Problema la noi este că suntem ușor dezorganizați, prin structura noastră nu reușim să ne organizăm și să avem performanță în sensul acesta. Dar, în rest, sistemul funcționează, în afară de faptul că este depopulat și de specialiști, ne mirăm că e cât e!”, spune neurologul.
Pentru ca pacienții să fie mai bine arondați ar fi nevoie de o planificare pe termen lung. “Nu se pune problema de a pune pe drum pacienții, care se mișcă mai greu. Există proceduri în care aparținătorii pot veni să ridice medicația, aceasta fiind una scumpă, care trebuie controlată. Și partea asta e rezolvabilă. Trebuie mai multe centre de diagnostic și tratament. Dată fiind complexitatea și costul tratamentului nu poți să gestionezi oricum. Am propus să deschidem câteva centre, întâi în centre universitare, cum e Craiova, poate în alte părți, cum e Constanța și așa mai departe, să extindem puțîn. De pildă în cazul AVC trebuie să facem foarte repede și în toate serviciile de neurologie județene care au neurolog și computer tomograf”, a afirmat prof. dr. Dafin Mureșanu.
De asemenea, din punctul de vedere al resursei umane în neurologie, România e în top. “La neurologi, raportați la populație stăm bine, hai să zicem la 20 milioane de locuitori noi avem cam o mie de neurologi cu totul, dacă îi punem și pe colegii rezidenți, dar oricum 700-800 suntem cu certitudine. Gândiți-vă că în Marea Britanie, la populația lor au vreo 350 de neurologi. Așa că vreau să știți că stăm extrem de bine”, a subliniat medicul.
Medicul crede că în România nu există reacție comunitară în privința sănătății. “În alte părti există mai multă solidaritate iar la noi, în ciuda faptului că românii au un suflet bun, suntem destul de egoiști, nu prea ne pasă. Nu avem reacție comunitară. În Franța sunt multe centre administrate de diverse asociații, sau autorități locale și dezvoltate natural. Noi nu avem acest apetit. Am devenit o nație foarte egoistă și există un mare apetit de tensiuni între noi”, afirmă Dafin Mureșanu.
Citește pe Antena3.ro
Autoritățile pot crea un cadru care poate fi dezvoltat în condițiile în care există cine să-l implementeze. „Făcând o o comparație cu biologia: dacă ai un pacient care nu are rezervă biologică, degeaba îi administrezi tu un medicament, pentru că nu medicamentul în sine îl va face bine, ci interacțiunea dintre medicament și organism. La fel, dacă ai o societate care nu are membrii care să reacționeze, tu poți crea cadrul, dar nu are cine să-l aplice. Este că și cum ai scrie un scenariu de film foarte bun și nu are cine să-l joace. Noi avem o problemă de < casting > social care ne distruge”, conchide Mureșanu.
