Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Plasticul e peste tot: în ceea ce cumpărăm şi mâncăm, în apa pe care o bem, în aerul pe care-l respirăm. A început să fie produs în cantităţi industriale după cel de-al Doilea Război Mondial şi a devenit rapid simbolul societăţilor de consum – şi una din cele mai grave ameninţări pentru mediu. Mişcarea globală „Iulie fără plastic” încearcă să-i convingă pe cetăţeni să renunţe, timp de o lună, la ambalajele sintetice de unică folosinţă.
„Iulie Fără Plastic” (Plastic Free July), o iniţiativă din 2011 a unei fundaţii australiene, a inspirat peste 250 milioane de oameni din 177 de țări să renunțe la plasticul de unică folosință, timp de o lună. Anul trecut, s-a evitat folosirea a 825 milioane de kilograme de plastic. De multe ori însă, ambalajele de unică folosinţă nu pot fi ocolite, din lipsă de opţiuni – tocmai de aceea e nevoie de o schimbare sistemică, arată cei de la Greenpeace România.
Mâncăm ce aruncăm
Plasticul este nociv şi are nevoie de zeci, chiar de sute de ani pentru a se descompune. Se estimează că, în oceane şi mări, se află între 5 şi 50 de trilioane de particule de plastic, care sunt luate drept hrană şi înghiţite de vietăţile marine. Microparticulele ajung apoi și pe mesele noastre, prin mâncare şi apă.
Mai rău: grosul plasticului provenind din ambalaje alimentare sfârşeşte la gropile de gunoi sau e aruncat în natură, contaminând astfel solul, apa freatică şi aerul.
Reciclabil nu înseamnă reciclat
Marii producători de bunuri de larg consum îşi ambalează produsele în cantităţi uriaşe şi inutile de materiale sintetice. Unii dintre ei promit să folosească ambalaje reciclabile, pentru a le arăta clienţilor că le pasă. Dincolo de declaraţii, cultura lucrurilor „bune de aruncat” rămâne.
Citește pe Antena3.ro
„Doar pentru că ceva e «reciclabil» nu înseamnă că va fi reciclat”, spun cei de la Greenpeace. „Plasticul biodegradabil și bioplasticul nu se descompun așa cum le sugerează numele. Plasticul emite chimicalele pe care le conține deja, dar acumulează și alte substanțe toxice prezente în mediul înconjurător”. Nici trecerea la ambalaje din hârtie nu este o soluție viabilă, fiindcă are un impact devastator asupra pădurilor.
Comportament responsabil
La nivel global, doar 9% din tot plasticul produs este reciclat. Eficienţa procesului este limitată de felul în care sunt create ambalajele, de lipsa infrastructurii și de absența unui sistem de monitorizare a deșeurilor.
Societatea civilă poate face diferenţa, prin adoptarea unui comportament responsabil: înlocuind pungile din plastic cu sacoșe din pânză, evitând produsele învelite inutil în plastic etc. Pericolul rămâne, însă, atât timp cât producătorii continuă să pună în circulaţie produse ambalate în materiale sintetice şi cât autorităţile nu îşi asumă politici publice legate de colectarea selectivă şi de ecologizarea zonelor în care gunoiul e aruncat ilegal.
Alfabetul plasticului
„Alfabetul plasticului” e codul care găsește pe spatele sau în lateralul fiecărui ambalaj şi indică dacă materialul poate fi sau nu reciclat:
1. PET sau PETE (polietilen tereftalat) – acceptat de majoritatea centrelor de reciclare. Nu trebuie reutilizat.
2. HDPE (polietilenă de înaltă densitate) - acceptat de obicei în centrele de reciclare. E reutilizabil.
3. PVC (policlorură de vinil) - nu este acceptat de centrele de reciclare și e rareori reciclat. Eliberează substanțe chimice toxice pe durata ciclului său de viaţă.
4. LDPE (polietilenă de densitate mică) - nu e acceptat de obicei în centrele de reciclare. E reutilizabil.
5. PP (polipropilenă) - reciclabil, reutilizabil.
6. PS (polistiren) - majoritatea centrelor de reciclare nu acceptă polistirenul.
7. Altele (carbonat, ABS, bioplastic) - nu sunt reciclabile, doar unele centre le acceptă.
5 g de plastic consumă săptămânal o persoană – echivalentul unui card bancar.
