Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Spitalele din România se confruntă frecvent cu criza de sânge, iar intrevenţiile chirurgicale sunt amânate din această cauză, cu toate cămedicii ar avea la îndemână o procedură prin care s-ar putea evita astfel de situaţii. Transfuzia cu propriul sânge este o procedură legală, simplă şi fără riscuri, dar prea puţin aplicată în practica medicală. Deşi este aproape necunoscută printre pacienţii din România, autotransfuzia poate fi vitală în cazul celor care, din motive religioase, refuză să primească sânge de la alte persoane.
Transfuzia autologă înseamnă „administrarea de sânge sau de componente sanguine, recoltate de la o persoană, în vederea utilizării terapeutice exclusiv la aceeaşi persoană” şi este o procedura reglementată de mai bine de un deceniu în ţara noastră, printr-un ordin de ministru (Ordinul MS 1227/2006).
Chiar dacă nu reprezintă o soluţie pentru pacienţii care au nevoie de intervenţii chirurgicale urgente, autotransfuzia este indicată în cazul operaţiilor programate, care reprezintă circa un sfert din totalul intervenţiilor, iar decizia de a apela la această procedră aparţine medicului.
„Transfuzia autologă este transfuzia cu propriul sânge. Este indicată în special în chirurgia ortopedică pentru că, în general, se consumă foarte mult sânge la proteze - de genunchi, de şold. Aceste proteze nu sunt niciodată urgenţe, iar medicul poate să programeze pacientul peste o lună, timp în care noi putem să-i recoltăm două, trei sau chiar patru pungi de sânge. Practic, înainte de intervenţia chirurgicală, medicul care programează pacientul la operaţie trebuie să facă o scrisoare medicală şi să trimită pacientul la noi, să-i luăm sânge. Bineînţeles, cu informaţiile despre pacient: care este diagnosticul, dacă are boli asociate, de câte unităţi de sânge are nevoie, de ce componente sanguine are nevoie”, a explicat, pentru Jurnalul Naţional, dr. Doina Goşa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină (CTS) Bucureşti.
Citește pe Antena3.ro
Pe lângă chirurgia ortopedică, transfuzia cu propriu sânge mai este indicată, de asemenea, în chirurgia vasculară sau cardiacă, maxilo-facială, reparatorie, în chirurgia ginecologică şi obstetricală. Practic, în general, pot beneficia pacienţii cu afecţiuni cronice,la care operaţia nu este o urgenţă imediată.
Vitală pentru Martorii lui Iehova
Un alt aspect foarte important este că autotransfuzia poate fi vitală unor pacienţi care, din convingeri religioase, refuzătransplantul de organe sau transfuzia cu sânge de la alţi donatori, chiar cu riscul de a-şi pierde viaţa.
„Există şi alte situaţii, mai rare, în care este indicată transfuzia autologă, cum este în cazul martorilor lui Iehova, care nu acceptă să i se introducă sânge de la altă persoană. Şi au fost cazuri mediatizate. Medicii ar putea veni în sprijinul acestor oameni şi să spună: «Ok, nu vrei de la alt donator, dar poţi să donezi sângele tău şi noi ţi-l introducem înapoi»”, a mai precizat dr. Goşa.
Riscuri incomparabil mai mici
Pacienţii care donează sânge pentru ei înşişi elimină, din start, riscul contractării unor boli virale (unele virusuri pot să nu apară la testarea sângelui, dacă sunt contractate recent) şi al reacţiilor imunitare.
„Se elimină riscul transmiterii maladiilor virale – pentru că noi avem fereastra aceea imunologică de şase luni, în care suntem vulnerabili cu testarea – se elimină riscurile imunologice, pentru că se pot produce tot felul de reacţii, de izoimunizări, pentru că e un corp străin pe care-l introduci în organismul tău. Practic, transfuzia de sânge cu sângele tău nu presupune niciun risc, ceea ce este foarte important”, a subliniat directorul CTS Bucureşti.
Pentru transfuziile de sânge, donarea nu este posibilă dacă donatorul are anumite afecţiuni cronice - cum ar fi: hipertensiune, diabet, boli de inimă, ulcer, boli endocrine - dar este posibilă în cazul autotransfuziei. „Cei cu aceste boli nu au voie să doneze pentru alte persoane, pentru că se consideră că donatorul trebuie să fie sănătos şi trebuie să doneze fără să i producă un deficit în organism. Transfuzia autologă iese puţin din situaţia obişnuită, iar criteriile de selecţie sunt mai relaxate. De exemplu, valoarea hemoglobinei trebuie să fie mai mare de 11,5 g/100 ml; la transfuzia noastră avem 12,5 la femei şi 13,5 la bărbaţi, deci valorile sunt mai mari”, a mai spus dr. Goşa, precizând că afecţiuni precum hipertensiune, bolile cardiace uşoare, diabetul, bolile endocrine sunt acceptate la recoltare în cazul trasfuziei autologe.
“Noi, în 2016, am avut o singură transfuzie autologă. Într-un an întreg. Pot să spun că aproape lipseşte cu desăvârşire transfuzia autologă şi nu înţeleg de ce medicii nu trimit pacienţii. Legea este foarte bine reglementată, astfel încât noi nu avem voie să nu dăm acelaşi sânge pacientului care donează pentru el. Şi, în cazul în care pacientul nu are nevoie de transfuzie, nu avem voie să dăm sângele în altă parte. Practic, îl rebutăm”, ne-a spus dr. Doina Goșa, directorul CTS Bucureşti
Pacienţii care apelează la acestă procedură pot să doneze cu o lună înainte de intervenţia pe care urmează să o facă, recoltările cu mai mult timp înainte nefiind recomandate, deoarece sângele expiră. “Doar plasma are termen de valabilitate mai mare, de un an, dar eritrocitul are termen de valabilitate 42 de zile, iar trombocitul are doar cinci zile. Dar, în general, la aceste operaţii nu au nevoie de trombocit, ci de masă eritrocitară, deci de partea roşie a sângelui”, spune medicul.Pentru gravide autotransfuzia programată este indicată în cazuri, precum: grupe sanguine rare, uter cicatriceal, placentă praevia, prezenţă de anticorpi prin izoimunizare şi se efectuează în al treilea trimestru de sarcină în săptămânile 34-37, în acest caz fiind indispensabilă administrarea de fier şi acid folic.
La nivel naţional, mii de pacienţi sunt supuşi anual intervenţiilor de protezare a şoldului şi ar putea beneficia de autotransfuzie
Gaură în buget, după refuzul transfuziei
Un exemplu elocvent, care îmbină cele două situaţii în care s-ar recomanda transfuzia autologă – operaţie programată şi pacient care refuză sângele altei persoane – este un caz petrecut la Iaşi, cu câţiva ani în urmă.
Pentru tratarea unui bărbat care făcea parte din organizaţia Martorii lui Iehova şi care avea nevoie de o intervenţie chirugicală pentru montarea unei proteze la şold, Spitalul de Recuperare din Iaşi a cheltuit în plus 5.000 de euro, pentru că bătrânul a refuzat categoric transfuzia de sânge, motivând că i-ar “spurca trupul”.Din cauza convingerilor sale religioase, bărbatul le-a dat în scris medicilor că preferă să moară decât să accepte să-i curgă prin vene sângele altei persoane. Cadrele medicale au fost nevoite să recurgă la substituenţi de sânge – produse mult mai costisitoare – care au ridicat costul intervenţiei chirurgicale considerabil. Pacientul a trecut cu bine de intervenţie, însă spitalul a rămas cu o gaură în buget, deoarece Casa de Asigurări de Sănătate nu a decontat procedura făcută de medici pentru a înlocui transfuzia de sânge.
