Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 12:00 p.m. am plecat pe linia Tazara parcurgând până spre înserat parte din Rezervația de animale sălbatice Selous, cea mai mare din Africa, întinsă pe 55.000 km pătrați. Parte din turiști s-au dus pe vagonul platformă, alții la bar, alții în salonul VIP. Eu m-am dus pentru câteva minute în cabină. Nu puteam să nu memorez prima mea călătorie cu un vagon dormitor, pe un pat, de fapt o scândură de lemn acoperită cu o saltea subțire și sucindu-mi gâtul, ca să mă pot uita pe geam. De data asta eram întins într-un pat mare, confortabil, iar fereastra era la nivelul noptierei. Nu vă pot spune senzația care m-a cuprins. Pentru informarea voastră, aveam în bagaje 1.000$ în bancnote de câte 1$, 25 de tricouri imprimate de dormit noaptea și 5 kilograme de bomboane învelite în staniol. M-am trezit din visare și am luat direcția barului unde am împărțit o sticlă de whiskey cu încă doi turiști. Pentru că pe platformă era destulă lume, m-am întors în cabină. Nu m-am dezlipit de geam și nu m-am săturat privind animalele sălbatice alergând în inversul trenului sau însoțind în viteză trenul. La sfârșitul zilei, obosit, am mâncat o cină ușoară și… la culcare. A doua zi am coborât din tren și îmbarcați în mașini speciale am vizitat Rezervatia Selous. Pe seară am coborât în Valea Rift și am admirat Munții Udzungwa. Zi plină, urmată de un somn sănătos în tren. Când s-a făcut lumină eram pe platforma de la urma trenului. Am urmat Valea Rift spre Makambako. Debarcare în Makambako, aprovizionarea trenului și călătoria către Tunduma via Mbeya. Pe tot parcursul am văzut pe geam sate unde oamenii erau strânși lângă calea ferată, ca sa admire trenul. Am văzut Africa reală cu oameni săraci și mai puțin săraci. Copiii erau aceiași copii întâlniți oriunde în lume. Doar că trenul era o atracție pentru ei și se înghesuiau în gările în care opream pentru alimentarea locomotivei să ne vadă, să se fotografieze cu noi, să primească bomboane și uneori câte o hârtie de un dolar. Cuminți, politicoși și zâmbitori. M-a frapat faptul că toți copiii zâmbeau și erau prietenoși. Extraordinar. Dacă aveau de ales între o hârtie de un dolar și un pumn de bomboane alegeau bomboanele. Ăsta a fost încă un lucru care m-a frapat în Africa. Coboram de pe înălțimile Văii Mbeya spre granița dintre Tanzania și Zambia. După-amiaza debarcam pentru o excursie la Cascada Csimba. Poporul Bemba consideră această cascadă ca un loc sacru al puterii lor. Spiritul Csimbei se crede că ar locui într-o peșteră în spatele cascadei. Ne întoarcem la tren și direct la masă și la somn.
Dragii mei, deja suntem în pragul zilei a 5-a.
Pe data viitoare...
Va fi din ce în ce mai palpitant !
