Cronica unui tsunami anunţat

Un week-end de februarie, deloc liniştit. După un cutremur cu magnitudinea de 8,8 grade Richter în Chile, a venit alerta de tsunami pentru Costa Rica. Brusc, dorul de ploaia liniştită din România devenise din ce în ce mai insistent...

La 27 februarie, după ce cutremurul a lovit Chile, imediat autorităţile americane au anunţat alerta de tsunami pentru Costa Rica, Peru, Columbia, Panama etc. Informaţiile de genul "viteza valului de tip tsunami, generat de seimul de 8,8 grade ar putea atinge 800km/h" erau din ce în ce mai îngrijorătoare.

Din slabele mele cunoştinţe în domeniu ştiam că această ţară mică, dar vivace, nu este deosebit de potrivită pentru formarea de valuri tsunami. În majoritatea cazurilor, valurile se ridică brusc la distanţă de plajă şi, eventual, în caz de furtună, locurile de cazare aproape de ocean sunt minim vizate. Până şi uraganele nu sunt o preocupare majoră pentru Costa Rica (deşi uraganul Cesar şi-a făcut de cap aici în 1996).

Dar... când CNN vine şi îţi spune că viteza valului de tip tsunami ar putea atinge aproape cât cea a unui avion de pasageri, cunoştinţele în domeniu slăbesc şi mai rău. Devin nule când la postul de televiziune local se subliniază savant că "studii recente au evidenţiat dovezi de preistorice alunecări de teren submarin în Oceanul Pacific, iar cercetătorii din Costa Rica lucrează de multă vreme la un program de atenuare a riscului de tsunami"...

O mică linişte vine din... România: Mărmureanu spune - "cutremurul a fost pe partea continentală a Chile. Părerea mea este că totuşi nu va genera un tsunami. Şi dacă o va face, valurile trebuie să fie de peste opt metri ca să fie periculoase cu adevărat". Însă sarabandei unui tsunami de week-end în Costa Rica bineînţeles că nu-i păsa de Mărmureanu.

SIMPTOME
Întâi s-a recomandat ca nimeni să nu fie pe plajă pe o anumită perioadă (printre altele, doi turişti români care se aflau la noi au fost sunaţi de către agenţia de turism de unde au luat biletele ca urmare a atenţionării Ministerului român de Externe).

Tsunami-netsunami, mi-am luat binoclul şi mi-am stabilit cartierul general în balconul meu de la etajul opt al clădirii aflate "faţă în faţă" cu oceanul, pe plaja din Jaco. La acea "anumită perioadă" nu s-a întâmplat nimic, dar oamenii, cuminţi, au respectat avertizarea, peisajul expunând o pustietate sinistră. Pe plajă gol, pe străzi la fel - aproape toate magazinele şi restaurantele din Jaco şi-au tras obloanele.

Apoi... Era deja spre amurg (aici la 17:40 este întuneric) când au apărut "simptome" de tsunami: apa s-a tras departe de mal; s-a format un val de aproximativ 2,0 m (apa a venit până la gardul blocului, ca niciodată...); crengi de palmier rătăcite pe plajă; o linişte spartă doar de un vaiet ciudat al vântului: molcom în aparenţă, hoţeşte de ameninţător. În cele din urmă, gata. Oamenii au reapărut, timizi, atât pe plajă, cât şi pe străzi.

Cum a trecut alerta, nevolnicul de mine, în loc să-mi iau catrafusele şi să mă car preventiv la ploaia liniştită din România, m-am dus repejor pe plaja Hermosa (un fel de Vama Veche, dar nu cea a prezentului) să ascult folkişti locali. Se vede treaba că dorul de ţară, pârdalnicul, reacţionează numai la tsunami!