La casa Julietei

Povestea dintre Romeo si Julieta o stim cu totii. Chiar daca nu am citit opera originala, chiar daca nu am vazut piesa de teatru, chiar daca nu vrem sa recunoastem ca suntem sensibili si ne pasa. O poveste de dragoste, fie si ea cu final trist, e usor de tinut minte, mai ales pentru cei care inca mai cred in sentimente si in iubirea pentru totdeauna.

La Verona, oras superb al Italiei, cu dimineti luminoase si seri cu vant tandru, exista si astazi, si chiar a devenit obiectiv turistic de mare interes, casa Julietei. Aflata pe Via Cappello, cladirea rosiatica pare, intr-adevar, ca pastreaza secretul eternitatii sau, macar, al cuvintelor frumoase, spuse la momentul potrivit, al declaratiilor niciodata prea romantice. Balconul de unde se spune ca si-au jurat iubire eterna cei doi indragostiti e locul in care vor sa ajunga cei mai multi dintre vi­zitatori.

Cu putin noroc si timp la dispozitie, se poate vizita si casa, bun prilej, probabil, pentru a afla si a retine detalii interesante din spatele cortinei unei povesti fara sfarsit. Peretii de la intrarea spre cladire sunt plini de semnaturi, de nume, ea, el, marea lor speranta ca 'pentru totdeauna' nu e o promisiune demodata sau imposibil de indepli­nit. E adevarat, si acolo se exploateaza mult sen­timentele, dar, de fapt, in ziua de azi, aproape din orice se poate scoate profit comercial. La Verona, si cu atat mai putin la casa Julietei, nu are rost sa pierzi vremea cu critici sau sa cauti partea proasta a lucrurilor. De ce? E simplu. Nu intotdeauna exista o parte proasta.

Verona, Italia, peisaje de album, stradute pietruite si putin denivelate. Amurg si rasarit. Povesti de dragoste. Romeo, Julieta. Adevarul lor e, la un moment dat, adevarul fiecaruia dintre noi. Cel mai greu e sa-l identificam, sa-l intelegem si sa ni-l asumam fara ezitare.