Lacuri în care să te oglindeşti vara

Cele mai frumoase lacuri din România... Ca să le priveşti trebuie să urci semeţe cărări de munte, să te strecori prin defilee sau să descoperi natura în forma ei cea mai sălbatică. Şi cum cele mai preţuite şi memorabile experienţe sunt cele pe care le cucereşti cu greu, atunci cu siguranţă lacurile glaciare reprezintă adevărate... esenţe tari.

Lacul Bucura
În Parcul Naţional Retezat se află nu mai puţin de 82 de lacuri glaciare. Cu alte cuvinte, ochiuri de apă rece ca gheaţa, aflate la 2.000 de metri altitudine. Cel mai mare dintre ele este Bucura, întins pe o suprafaţă de aproape 9 hectare şi adânc de 15 metri. Este situat pe un platou jos, înconjurat din toate părţile de stânci golaşe şi vegetaţie alpină, alimentat de cinci izvoare principale. Este locul preferat al caprelor negre, marmotelor, dar şi al urşilor. Chiar lângă lac se află refugiul salvamontiştilor din Lupeni, unde drumeţii pot bea un ceai cald de afine sau pot afla informaţii depre traseele montane. Şi tot de lângă Lacul Bucura începe urcuşul pe Vârful Peleaga (2.509 m). Deşi este mai dificil, nimic nu se compară cu senzaţia că de a te afla pe cea mai înaltă culme din Retezat. Din loc în loc s-ar putea să găsiţi "momâi" (pietre mici, ca nişte lespezi, puse una peste alta, într-o moviliţă aflată într-un echilibru precis, ce te ghidează în drum). Urmaţi-le cu încredere şi, dacă vreţi, adăugaţi încă o piatră. Sau puteţi urca pe vârfurile Bucura şi Judele. Şi tot de la Bucura pornesc numeroase trasee către alte trei lacuri glaciare: Ana, Viorica şi Lia.

Doar ca să ajungi la Bucura este o experienţă fabuloasă. Şi asta pentru că în drum veţi putea trece pe lângă alte lacuri mai mici, dar cu ... personalitate. Dacă veniţi cu maşina, trebuie să ajungeţi mai întâi la Râu de Mori, şi apoi încă 30 de kilometri până în Poiana Pelegii. Un excelent loc de campare, aflat la 1.600 de metri altitudine. De aici pornesc foarte multe trasee, inclusiv cel până la Bucura (trei-patru ore).

Dacă veniţi cu trenul, va trebui să coborâţi în staţia Ohaba de sub Piatră. De aici veţi lua un microbuz (circulă în timpul sezonului - de regulă din iulie până în septembrie) care vă va duce până la Cârnic. De aici, cu rucsacul în spate şi cu zâmbetul pe buze veţi urca prin pădure cale de vreo trei-patru ore până la Cabana Pietrele. Vă puteţi caza în căsuţe (cu camere de două, patru sau opt paturi, la tariful de 25 de lei pe noapte) sau puteţi să vă aşezaţi cortul în locul de campare (se află lângă un râu şi există posibilitatea de vatră de foc).

De la Pietrele până la Lacul Bucura veţi mai face alte trei ore, urcând mai întâi prin pădure, apoi prin golul alpin. Dacă vă veţi abate un pic de la drum vă veţi putea strecura până aproape de Tăul dintre brazi (după părerea mea, cel mai frumos lac din Retezat, complet înconjurat de brazi mai mici, ale căror crengi se odihnesc pe luciul apei) sau Lacul Galeşu. După ce veţi trece de Curmătura Bucurii (30-60 de minute de urcuş abrupt), veţi avea în faţă Lacul Bucura şi promisiunea unor experienţe unice. Traseele sunt bine marcate (după Revoluţie, mai multe ONG-uri au desfăşurat acţiuni de protejare, igienizare şi educaţie a turiştilor în Parcul Naţional Retezat), iar tot ce trebuie să faceţi este să vă stabiliţi traseele în funcţie de numărul zilelor de vacanţă.

La intrarea în Parcul Naţional Retezat va trebui să achitaţi o taxă de 5 lei, iar în afară de Pietrele şi Poiana Pelegii, puteţi alege să campaţi lângă refugiul salvamontiştilor de la Bucura, Cabana Gura Zlatna, Cantonul Silvic Câmpuşel, Cabanele Buta sau Baleia. Este interzis pescuitul sau vânatul, iar accesul în Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele este restricţionat (accesul se face doar pe baza unei autorizaţii eliberate de Academia Română).

Lacul Roşu
Pentru a vă plimba cu barca pe Lacul Roşu, ocolind cu dibăcie trunchiurile de copaci ce ies la iveală din unda apei, trebuie să ajungeţi în Moldova. Şi nu este deloc rău, căci ar putea fi o vacanţă reuşită, cu foarte multe atracţii turistice îmbietoare. Un drum de aproape 400 de kilometri (dacă porniţi din Bucureşti, trecând prin Bacău şi apoi Piatra-Neamţ), ce vă dă şansa de a explora Cheile Bicazului. Şoseaua se strecoară printre ziduri compacte de piatră, astfel încât rare vor fi ocaziile în care veţi putea simţi razele soarelui. Zgomotul râului de munte ce curge năvalnic (şi care de altfel a creat acest defileu pitoresc) vă va însoţi până la ieşire. În imediata apropiere... Lacul Roşu. Un lac ce îngheaţă în timpul iernii (se află la o altitudine de aproape 1.000 de metri), dar care atrage turiştii ca un magnet în timpul verii.

Conform legendei, lacul a apărut în anul 1837, atunci când o furtună foarte puternică a dus la formarea alunecărilor de teren. O stâncă uriaşă a barat cursul râului, astfel încât apa a cuprins pădurea. Martore ale acestui eveniment sunt trunchiurile roşiatice ale copacilor, ale căror rădăcini mai sunt încă înfipte în sol. Pentru a-l descoperi mai bine, puteţi să porniţi într-o plimbare de jur-împrejurul lui (traseul durează cam 90 de minute, urmând marcajul cruce roşie). Sau puteţi urca pe vârfurile Suhardu Mic, Suhardu Mare sau Ucigaşu (trasee de aproximativ trei ore dus-întors).

Cazarea se poate face în pensiuni de două sau trei stele (tarifele variază de la 80 la 160 de lei camera pe noapte) sau, dacă nu vă deranjează condiţiile mai spartane, puteţi închiria o cameră în camping, pentru doar 50 de lei. Cât despre mâncare, nu trebuie să vă faceţi griji, restaurantele sunt numeroase, iar oferta pe măsură. În nici un caz nu trebuie să uitaţi de delicioşii kurtos kolacs. Puteţi alege dintre cei cu zahăr, nucă, cocos, susan sau cacao.

Lacul Sfânta Ana
Este special datorită condiţiilor în care s-a format, prin acumularea apei în conul unui vulcan stins. Se află la aproape 1.000 de metri altitudine şi are o adâncime de maximum 7 metri. Neobişnuit este că în apă nu trăieşte nici o vietate şi există extrem de puţine săruri minerale, ceea ce o face nepotabilă. Puteţi să exploraţi Lacul Sfânta Ana închiriind hidrobicilete sau bărci cu vâsle. De asemenea, există un spaţiu special amenajat pentru plajă.

Mlaştina Mohoş, aflată în apropierea lacului, trebuie vizitată (vi se va pune la dispoziţie un ghid), pentru a descoperi caracteristicile unei vegetaţii de turbărie, inclusiv micuţele plante... carnivore. Alte excursii se pot face la Balvanyos (staţiune aflată la doar 7 kilometri distanţă) sau Băile Tuşnad (28 kilomeri).

Pentru a vă caza aveţi la dispoziţie o cabană aflată în zona lacului (are doar o stea, baia fiind la comun) sau puteţi apela la serviciile unui hotel de prestigiu (300 de lei camera pe noapte) sau pensiuni ( 100 de lei camera pe noapte) din Balvanyos. Veţi putea însă vizita Peştera Ucigaşilor (datorită unor emanaţii de dioxid de carbon, la nivelul solului, nici o vietate nu poate rezista aici) sau ruinele Cetăţii Păgânilor.

Cât priveşte traseul de urmat până la Sfânta Ana, acesta trece prin Sfântu Gheorghe şi Bixad (aproximativ 230 de kilometri). După aproximativ 12 kilometri veţi ajunge la o bifurcaţie: un drum merge spre Lacul Sfânta Ana, altul spre Balvanyos. De aici începe vacanţa.