Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu cinci ani în urmă, cînd mi-am luat prima mea casă în Costa Rica, am fost trist pentru că eu nu aveam o iguană, aşa cum aveau toţi vecinii mei…
Clipa - Atunci cînd pe umăr se aşază o minune
Cu cinci ani în urmă, cînd mi-am luat prima mea casă în Costa Rica, am fost trist pentru că eu nu aveam o iguană, aşa cum aveau toţi vecinii mei…
După o jumătate de an de la achiziţionarea casei, într-o dimineaţă a început demolarea locuinţei de lîngă noi, urmînd ca noul proprietar să îşi contruiască una nouă. În dimineaţa aceea vorbeam cu cei cîţiva constructori pentru a-i angaja în week-end pentru ceva îmbunătăţiri la căsuţa mea. Am observat ceva mişcîndu-se în iarbă şi am văzut o iguană care se uita la mine şi parcă tremura. Unul dintre constructori mi-a spus că a fost “iguana casei” şi nu vrea să plece de acolo. M-am apropiat de ea şi am luat-o uşor în braţe. S-a agăţat imediat de umerii mei şi a rămas nemişcată, strîns lipită de corpul meu. Era foarte cald, iar ea era rece şi inima îi bătea nebuneşte. Inima ei era “lipită” pe inima mea. Am trecut strada, în curtea mea, şi am încercat să o aşez în iarbă. Şi-a înfipt şi mai tare micile gheare în pielea mea şi nu s-a lăsat desprinsă. Am stat cu ea ore întregi pe umăr.
Prietenia. Inima parcă nu îi mai bătea aşa tare şi părea mai liniştită. Am citit cu ea pe umăr, am mîncat cu ea pe umăr, am aţipit în hamacul din curte cu ea pe umăr. Pe seară a acceptat să se desprindă şi am aşezat-o iar, uşor, în iarbă. Dimineaţă am văzut-o stînd la soare pe bordura care înconjura piscina. Am mers la un magazin special din micuţul nostru oraş şi am luat un borcan cu “mîncare pentru iguane”. De fapt, nişte insecte vii, pe care i le-am dat una cîte una, lucru care a pecetluit prietenia noastră. M-am hotărît să-i “arăt” ce vreau de la ea. Am pus scara la podul casei, am luat-o în braţe şi am vîrît-o prin crăpătura special creată în pod. Două zile nu am mai văzut-o. În a treia zi, cînd mă întorceam din oraş, am văzut că apare pe olanele acoperişului şi se uită ţintă la mine. Am vorbit cu ea blînd, lucru pe care l-am continuat şi în zilele următoare, pentru a se obişnui cu vocea mea.
Timpul a trecut, şi iguana mea a devenit “iguana casei noastre”. O văd deseori prin iarbă, cum îşi face rondul în jurul gardului, am surprins-o în bucătărie, pe bordura piscinei, dar cel mai interesant lucru este că ori de cîte ori vin acasă şi “vorbesc cu ea”, apare dintr-o crăpătură a streaşinei. Îşi scoate botul şi ochişorii afară, mă priveşte lung, după care se duce la treaba ei.
Stăpîna. Au trecut 5 ani, iar iguana mea este “stăpîna casei”. Bătrînul meu vecin Mario Gonzales îmi spune că această minune a naturii are marea calitate de a regla bătăile inimii la om şi de a-l calma. Nu am ştiut niciodată dacă acestă afirmaţie are acoperire ştiinţifică, dar eu am încercat de mai multe ori şi “a mers”. Odată, după o întîlnire de afaceri, am venit acasă foarte nervos. Am făcut o baie în piscină, în speranţa că mă voi calma. De furie, inima îmi bătea nebuneşte, şi pentru că iguana mea era pe bordura piscinei mi-am adus aminte de spusele lui Mario. Am ridicat-o uşor şi am “suprapus” cele două inimi. Am simţit-o pe a ei cum îi bate regulat, iar răceala corpului ei îmi făcea bine. S-a lipit strîns de mine, parcă ştiind ce “misiune” are de îndeplinit. Am mîngîiat-o uşor pe spate şi nu a schiţat nici o mişcare. În mai puţin de cinci minute îmi dispăruse orice urmă de “tensiune” şi mă simţeam perfect relaxat. Incredibil. De-a lungul timpului, am încercat această “terapie” de mai multe ori şi rezultatul a fost mereu pozitiv. Aşa că iubita mea iguană a devenit, pe lîngă toate celelalte, şi “cardiologul” meu... Îmi este dor de ea şi de-abia aştept s-o reîntîlnesc şi să o ţin pe umăr ore întregi. Este iguana mea!
Citește pe Antena3.ro
