Stilul arhitectural defineşte foarte clar zonele istorice ale României. Muntenia este reprezentată de celebrul stil brâncovenesc, pe care-l putem descoperi la fiecare pas, din Capitală, până în zonele montane. Mergând pe urmele Brâncovenilor, din Bucureşti şi împrejurimi, până la Sinaia – aleasă de familia regală de Hohenzollern, pentru a deveni staţiune turistică de lux, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea – observăm cum istoria şi-a pus amprenta de netăgăduit pe palatele brâncoveneşti şi pe vechile conace boiereşti.
Prima mărturie a puternicului stil dat de familia domnitoare din Ţara Românească este la Mogoşoaia, dar puţini ştiu că o copie fidelă a acestui palat se poate vizita astăzi în judeţul Dâmboviţa, la Potlogi. Iar de la Târgovişte până la Sinaia, acelaşi stil caracteristic pentru Muntenia se regăseşte în arhitectura întregii zone. Complexul Cutural de la Potlogi include Palatul şi Biserica Domnească, două ctitorii ale lui Constantin Brâncoveanu, foarte valoroase din punct de vedere artistic. În anul 2014, la 300 de ani de la martiriul său, s-a celebrat şi aici Anul Brâncoveanu, după ce complexul a fost restaurat, cu ajutorul fondurilor europene. Palatul brâncovenesc de la Potlogi este situat pe drumul dintre Cetatea Târgoviştei şi Curtea Domnească a Bucureştiului, calea solilor şi a negoţului. Atestată documentar încă din anul 1580, localitatea şi-a luat numele de la “potlog” - o bucată de piele folosită pentru a se „cârpi” încălţămintea. Localitatea „Potlogii” - moşia vechiului postelnic Dima şi a jupânesei Dragna - a intrat în istorie după anul 1679, când proprietarul acesteia a devenit Constantin Brâncoveanu, pe atunci mare spătar. Tot aici, în comuna Potlogi, în satul Pitaru, s-a născut pictorul Nicolae Grigorescu, într-o casă construită după modelul palatului brâncovenesc.
Aici a-nceput povestea stilului arhitectural
Biserica a fost prima ctitorie ecleziastică de curte a lui Constantin Brâncoveanu de pe moşia de la Potlogi. Poartă hramul Sfântului Dumitru şi a fost sfinţită în anul 1683. Această construcţie a deschis seria lăcaşurilor sfinte în stil brâncovenesc, foarte uşor de recunoscut prin ornamentaţia bogată a încadramentelor şi a coloanelor, pridvorul deschis, boltirea în semicilindru sau cupole sferice şi decorul sculptat în piatră în care predomină motivele florale. Moşia Potlogi s-a extins, iar voievodul a delimitat incinta palatului, prin ridicarea unei curţi dreptunghiulare din cărămidă şi turnul porţii de la intrare.
Puţini ştiu că palatul de la Potlogi este singurul palat brâncovenesc autentic, ridicat de Brâncoveanu în anul 1698, pentru primul său fiu, moştenitorul tronului. Rolul acestui palat era acela de a fi folosit ca loc de popas pe drumul dintre cele două curţi, între Bucureşti şi Târgovişte.
De la palatele domneşti, spre munte
Curtea Domnească de la Târgovişte, situată la circa 70 de kilometri distanţă de Bucureşti, a fost menţionată pentru prima oară în documente în anul 1427. Târgovişte a fost mult timp capitala Ţării Româneşti, iar Curtea Domnească aminteşte de vremurile glorioase ale acestei zone, prin palatul domnesc, Turnul Chindiei (înălţat de Vlad Ţepeş), Biserica Sfânta Vineri. Astăzi poate fi vizitat aici şi Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti. Nu întâmplător a fost pentru o lungă perioadă capitala Ţării Româneşti, localitatea fiind aşezată strategic, la jumătatea drumului dintre câmpie şi munte. De la Târgovişte, drumul merge mai departe, spre Munţii Bucegi, legând, geografic şi istoric, cele trei judeţe pe suprafaţa cărora se întinde semeţ Parcul Natural Bucegi: Dâmboviţa, Braşov şi Prahova. Partea dâmboviţeană îşi aşteaptă vizitatorii mai ales la Cheile Zănoagei sau în Rezervaţia Peştera. Lacul Bolboci – tot în judeţul Dâmboviţa – mai este denumit şi „marea din Bucegi”. Este un lac de acumulare, aflat la limita cu judeţul Braşov, pe drumul către munte, la o altitudine de 1.438 de metri. Un circuit turistic în această zonă ar trebui să includă şi o vizită la Peştera Ialomiţei, la Moroieni - una dintre cele mai vizitate formaţiuni carstice din România.
De la domnitori, la familia regală
Mergând în continuare, spre munte, drumul vechi de sute de ani ajunge la Sinaia, prima staţiune montană regală, aleasă de familia regală a României pentru relaxare, dar şi pentru a pune aici bazele sporturilor de iarnă. Membrii familiei regale de Hohenzollern au fost atât practicanţi, cât şi patroni şi dezvoltatori ai sporturilor de iarnă pe Valea Prahovei. Primele curse oficiale de săniuţe, pentru copiii din Sinaia, de schi sau bob, s-au desfăşurat în 1912, pe pajiştea din faţa castelului Peleş. Sinaia era, la începutul secolului trecut, o staţiune exclusivistă. Aici mergeau la schi personalităţile momentului, sporind faima staţiunii. Abia după cel de-al doilea război mondial s-au dezvoltat, pe rând, mai multe staţiuni de schi, atât pe Valea Prahovei, cât şi în celelalte zone montane ale ţării. Dar povestea sporturilor de iarnă din ţara noastră începe în 1912, când Casa Regală a fondat Federaţia Societăţilor Sportive din România, patronată de viitorul rege Carol al II-lea. A inclus de la bun început dezvoltarea sporturilor de iarnă printre obiectivele principale ale federaţiei, Carol al II-lea fiind el însuşi un schior pasionat, aşa cum apare în numeroase fotografii, unele împreună cu fiul său, Mihai, pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia.
La SPA, pe drumuri de munte
Pe drumul care leagă Târgovişte de Sinaia, un popas de relaxare la SPA se poate face la Valea Şipotului. Zonă de agrement preferată de amatorii de teambuilding, dar mai ales de grupurile de copii, Valea Şipotului le oferă vizitatorilor şi o zonă de SPA, cu piscină acoperită (deschisă în sezonul cald şi de sărbători), saună umedă şi sală de fitness, pe tot parcursul anului. La Valea Şipotului sunt şi numeroase alte posibilităţi de agrement şi aventură.