Pe urmele poveştilor Braşovului, ascunse în scrisori

Braşovul este una dintre cele mai vizitate destinaţii ale României, chiar şi fără aeroport. Aici ajung, anual, peste două milioane de vizitatori români şi străini, iar străzile centrului istoric sunt în permanenţă pline, în toate anotimpurile. Braşovul este unul dintre cele mai mari şi dintre cele mai importante oraşe, ridicate pe vechea cetate Korona. A păstrat caracteristicile medievale, vizibile la tot pasul, iar de câţiva ani, la infrastructura aproape perfectă şi la atracţia pe care o reprezintă zona montană s-a adăugat o legendă: Katharina, iubita domnitorului Vlad Ţepeş, de la Korona.

O profesoară de istorie din cetatea Braşovului, Diana Bertha Krausser, a studiat scrisorile şi alte documente medievale din arhivele naţionale ale oraşului, pe care le-a tradus din latină şi germană veche, în ultimele trei decenii. Concluzia istoricului este că domnitorul Vlad Ţepeş ar fi petrecut foarte mult timp în Cetatea Korona, unde s-ar fi îndrăgostit de o tânără cu părul bălai, pe nume Katharina. Din scrisori ar reieşi că povestea iubirii celor doi ar fi mers foarte departe, iar Katharina i-ar fi devenit soţie, în perioada în care se presupune că domnitorul ar fi fost prizonierul vărului său, Matei Corvin, în Ungaria. Totuşi, în afară de noua interpretare, bazată pe traducerile acestor documente, în poveste mai există un element care se potriveşte noii teorii: singurul portret al domnitorului Ţării Româneşti a fost pictat în perioada în care se presupune că el era încarcerat la Matei Corvin, ceea ce ar fi fost imposibil pentru un prizonier. Astfel, se poate accepta teoria conform căreia situaţia domnitorului şi relaţia lui cu Matei Corvin erau total diferite de ceea ce s-a acceptat ca variantă oficială. Oraşul de la poalele Tâmpei s-a îmbogăţit, astfel, cu povestea Katharinei. Au apărut noi atracţii turistice, bazate pe această nouă teorie istorică, iar efectele legendei locale se văd deja în noile branduri lansate: suvenire, noi denumiri de magazine, pensiuni şi chiar prăjituri, care au trecut munţii şi au ajuns până la Târgovişte, ducând legenda şi noua descoperire mai departe.

Povestea ascunsă în arhivele locale

Pornind spre Poarta Ecaterinei (Katharinei), construită în anul 1559, puţini vizitatori ştiu că trec prin faţa casei în care a locuit o anume Katharina, despre care se spune că ar fi devenit soţia lui Vlad Ţepeş după exilul domnitorului, păstrat în istorie ca perioada în care ar fi fost încarcerat, dar portretul i-a fost comandat chiar de Matei Corvin, în timpul aşa-zisei încarcerări. Diana Bertha Krausser, profesoară de istorie din Braşov, a fost singura care a cercetat aceste arhive şi a scris o lucrare ştiinţifică despre istoria neştiută a cetăţii de la poalele Tâmpei, publicată la o editură locală în anul 2010, dar povestea nu a fost valorificată de autorităţile locale, însă a fost preluată şi mediatizată de câţiva jurnalişti locali, dintre care unii şi-au lansat propriile cărţi despre cartea medievalistei. Poarta Ecaterina a fost ridicată cu ajutor financiar de la magistratul Johhanes Beckner, fiind principala poartă de acces dinspre Scheii Braşovului, care îndeplinea şi rol de bastion. Turnuleţele din partea superioară a porţii simbolizau Jus Gladii, privilegiul conducătorilor braşoveni de a da sau nu pedeapsa cu moartea în perioada medievală. În apropiere se află şi Poarta Schei, construită mult mai târziu, între anii 1827-1828.

O plimbare prin istorie, pe urmele poveştilor medievale

Cetatea Braşovului merită efortul de a fi descoperită “la picior”, pe străduţele pietruite din centrul istoric. Aici se pot întâlni vizitatori din întreaga lume, la orice oră din zi sau din noapte, iar amalgamul lingvistic pe care-l poate percepe urechea atentă este dovada clară că Braşovul reprezintă o atracţie irezistibilă pentru foarte multe categorii de turişti. Cetatea Braşovului a fost ridicată între secolele XIII şi XVII-lea din nevoia de apărare împotriva invaziilor turcilor şi tătarilor. Cetatea avea şapte bastioane, unite prin ziduri puternice de apărare. Bastioanele erau încredinţate breslelor, după modelul medieval, fiind dispuse la o distanţă de aproximativ 110 m distanţă unele de altele. În vremurile de glorie ale cetăţii Braşovului, sistemul de fortificaţii avea 28 de turnuri, din care astăzi nu mai există decât şase. În zona de sub Tâmpa mai pot fi admirate şi astăzi Bastionul Ţesătorilor, Bastionul Postăvarilor. “Kilometrul zero” al unei excursii pe urmele istoriei cavalerilor teutoni care au ridicat cetatea Kronstadt (Oraşul Coroanei) este Piaţa Sfatului, loc încărcat de istorie, care poate fi considerat “inima” vechii cetăţi a Braşovului. Toate celelalte obiective turistice ale Braşovului se află în vecinătatea acestui punct central al cetăţii de astăzi. În Piaţa Sfatului se află vechea primărie, Rathaus sau Casa Sfatului, clădire construită în anul 1420, care, la prima vedere, pare de mici dimensiuni, dar cei care o vizitează pot descoperi că spaţiul oferă dimensiuni nebănuite, care parcă se dilată de la un culoar la altul, de la o sală de expoziţie la alta. Clădirea îmbină mai multe stiluri arhitecturale, care confirmă istoria zbuciumată a localităţii. Parterul, unde se pot admira elementele stilului gotic, găzduieşte astăzi expoziţiile permanente ale Muzeului de Istorie a Braşovului, iar etajul, mansarda şi turnul arată cum goticul se poate îmbina armonios cu elementele renascentiste şi baroce.

Monumentele din vechea cetate îşi spun povestea

Din Piaţa Sfatului se poate porni către Biserica Neagră sau către vechea Casă a Negustorilor, construită între anii 1539-1545 la cererea soţiei judelui Braşovului. Locul este mereu animat de sutele de braşoveni sau de vizitatori care se opresc, măcar pentru o cafea sau un ceai, la cafenelele şi restaurantele aşezate de jur împrejurul Pieţei. Biserica Neagră este unul dintre monumentele reprezentative pentru istoria Braşovului. Clădirea unică în lume are 89 de metri lungime şi 38 de metri lăţime, fiind cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei. Biserica a fost construită începând cu anul 1385 şi s-a numit „Biserica Sfânta Maria“, până la marele incendiu din 1689, care i-a schimbat numele şi destinul. Îmbinarea între stilurile gotic şi baroc se explică prin instria monumentului, parţial distrusă în incendiu şi refăcută de meşteri veniţi din Danzig, care au adăugat noile bolţi în stil baroc. După incendiu, a renăscut din propria-i cenuşă, devenind Biserica Neagră de astăzi. Interiorul poate adăposti 5.000 de oameni. A scăpat de incendiu pictura murală din pridvorul sudic, reprezentând figura Mariei cu Pruncul, aşezată între Sf. Ecaterina şi Sf. Varvara. În colţurile de jos ale picturii se află stemele regelui Matei Corvin şi a soţiei sale Beatrice de Napoli-Aragon. În clopotniţa Bisericii Negre se află marele clopot din bronz, care cântăreşte şase tone. În interior se poate admira şi o colecţie de peste 100 covoare a Bisericii Negre, este cea mai bogată colecţie de acest fel din România, care spune şi istoria comunităţii braşovene şi a împărţirii breslelor din vechea cetate. Orga Bisericii Negre este una dintre cele mai mari din sud-estul Europei, cu 4.000 de tuburi, care încântă şi astăzi publicul cu sonoritatea sa specială. Orga a fost instalată în Biserica Neagră în anul 1839.

Apele sărate de la Sovata

Sovata, una dintre celebrele staţiuni balneare din România, se află în judeţul Mureş, fiind căutată pentru apele izvoarelor şi lacurilor sărate de aici, folosite pentru băi încă din vremurile premergătoare secolului al XVIII–lea. Este situată în zona nord-estică a bazinului Transilvaniei, în extremitatea estică a judeţului Mureş, fiind al şaselea oraş, ca mărime, al judeţului, la o distanţă de 60 km de reşedinţa de judeţ, municipiul Târgu Mureş. Calitatea izvoarelor şi a lacurilor de aici au făcut ca Sovata să aibă astăzi grad de ocupare de 100% în lunile de vară, pe lângă turiştii români venind mulţi şi din Moldova, Ungaria, Germania şi Israel.