Surpriză... sau nu… Oamenii își văd de treburile lor. Cei mai mulți vorbesc despre Sărbători, despre pregătirile de vacanță și despre viață în general. Am stat la taclale cu mulți din ei. Mai ales în locurile mele favorite. La piață, acolo unde munceau, acasă, în parc, pe la câte o cafenea. Se vede că suntem un neam de oameni căliți și trecuți prin vremuri tulburi. Au vizitat Târgurile de Crăciun, au admirat luminițele. Practic, imuni la agitația din media. Răspunsul general: ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Adică îi interesează să știe ce se întâmplă, dar atât.
Și totuși era o deosebire de atitudine în funcție de locul în care am vorbit cu ei. La țară, lumea era preocupată de sfârșitul de an cu ale gospodăriei și cu viața de zi cu zi. Mulți, prea mulți, vorbeau de venirea celor dragi din afara țării. În orașele mici cam la fel, în plus vorbind de cum vor trece iarna, dar nu îngrijorați, mai degrabă preocupați. În orașele mari lumea era interesată de sosirea vacanței, de situația școlară a copiilor, de programul de sfârșit de an. În Bucuresti toate la un loc, plus vorbeau că au deja excursiile de iarnă antamate și că trebuie să-și facă bagajul după un an de muncă.
Sigur că am vorbit la telefon și cu mulți din afara țării. Altă situație. Preocupări politice, economice și… despre vreme. Oameni buni, suntem o nație tare, puternică și cu „șenila lungă”. Trecem pe deasupra gropii fără să ne intereseze cât de adâncă este groapa. Alte popoare nu se pot lăuda cu așa ceva. Eu trăiesc pe trei continente. Am călătorit împreună cu voi prin atâtea țări. Nu există termen de comparație, nimeni nu se aseamănă cu noi. Și nici nu ne lăsăm comparați. Bravo nouă.
Dragii mei, noi ne vedem vinerea viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne Ajută!