Strigătul de ajutor al roților de tren

Dar să vorbim despre prezent, dragilor. Nu mai spun ce scriu oamenii în mesajele trimise după ce apare în articol despre Tren (cu T mare). M-am gândit să mă duc nițel prin Triaj să văd trenurile. Apoi am zis că este corect să vorbesc cu directorul general al Societății de stat CFR Călători. Puteam vorbi și cu domnul Grindeanu, ministrul Transporturilor, dar nu de declarații politice avem noi nevoie pe pagina noastră. Dragilor, poate sunt eu mai sentimental, poate că sunt eu prea mare iubitor de trenuri, dar m-am supărat rău când am văzut cum arată parcul „rece” de vagoane. Doamne ferește! Știți, tot din Jurnalul, că am făcut ocolul Africii cu trenul, că nu m-am lăsat până nu am mers o săptămână cu TransSiberianul, că merg frecvent în Europa și America de Nord cu trenul. Am văzut trenul pe toate continentele planetei... dar eu așa ceva ca la noi nu am pomenit! Și uite că am ajuns în vizită la directorul CFR Călători, Traian Preoteasa. Îl știu de-o viață, ceferist cu state vechi. Nu l-am lăsat „să-mi explice”. I-am tăiat eu vorba și l-am întrebat de ce într-o altă perioadă s-a modernizat toată flota de vagoane de dormit și restaurant, s-au modernizat zeci de automotoare, sute de vagoane și acum, NIMIC. Care a fost secretul? Răspunsul lui a fost franc: „Banii. Atunci erau bani și alt sistem birocratic, mai simplu, mai rapid, mai de aplicat. Acum, spune el, nu sunt bani. (Nu are bani nici pentru leafa muncitorilor, n.r.). Numai din încasări (transportul călătorilor pe calea ferată este o activitate socială) nu se poate descurca. Prețurile la întreținere s-au mărit, combustibilii s-au scumpit”. Nu l-am lăsat să termine. Cu noi, ăștia de pe pagina 22, i-am zis, nu merge așa. Statul, ce face statul, domnule director? Unde sunt banii (plătiți tot de noi la buget) necesari „trenului”? Atunci nu a mai răbdat. „Dacă primesc banii necesari, bag oamenii și fabricile la 3 schimburi. Am tot ce-mi trebuie, n-am bani. Deloc”, mi-a spus el. L-am privit în ochi, nu este un prieten al „vrăjelii”, îl știu de om serios. Bine atunci, i-am zis, să nu dea Dumnezeu să nu se dea banii „trenului”. CFR-ul nu cere nimic altceva. Cere banii care i se cuvin. 

„Trenul” cere banii lui. Domnule ministru Grindeanu, vine rectificarea bugetară, dați banii trenului. Rugina, mizeria, urâtul nu au ce căuta în casa (ministerul) dumneavoastră. Sunteți prea elegant pentru așa ceva! Domnule ministru, fără fereală, eu, semnatarul acestui articol, care se vrea un strigăt de nevoie, am fost în câteva rânduri consilier al țării mele pentru imaginea României în America de Nord. România este, în ochii mei și în ochii celor cu care vorbesc, cea mai frumoasă țară din lume. Nu faceți ca România, țara mea, țara noastră, să fie asociată cu rugina, mizeria și urâtul. De dumneavoastră depinde. Nu vă rog, vă cer, în numele trenului, dați-i banii cuveniți! Atât pentru azi, domnule ministru Grindeanu. Să fie cu noroc!

Dragii mei, noi ne revedem vinerea viitoare, cu sănătate, pace, siguranță și speranță în mai bine! Doamne ajută!