Hotelierii încearcă să recupereze ce se mai poate, din anul compromis 2020. Mulți români au ales destinațiile cele mai sigure, care le-au fost indicate în lunile de primăvară, când harta țării noastre era încă verde, din punctul de vedere al siguranței, fiind un număr foarte mic de contaminări cu virusul SARS-CoV-2. Astfel, una dintre destinațiile cele mai căutate în această vară este Delta Dunării, unde s-au refugiat foarte mulți români, rezervând deja locuri de cazare până în lunile de toamnă. Izolarea naturală din această zonă și faptul că în Deltă nu se poate face turism de masă, i-a încurajat pe români să aleagă o astfel de vacanță.

Alegerile făcute în această perioadă de turiștii români se împart între zonele foarte izolate și cele destul de aglomerate, dar emblematice pentru sezonul estival. Astfel, în timp ce Delta Dunării a fost luată cu asalt de turiști, fără a exista pericol de aglomerație, tocmai pentru că distribuirea în spațiu a locurilor de cazare presupune o izolare naturală, cei care au ales să meargă la mare nu s-au înghesuit în prima parte a sezonului, știind că acolo s-a practicat întotdeauna turismul de masă și în mai multe zone ar putea fi un număr prea mare de oameni. Unele hoteluri nici măcar nu au fost deschise sau au ales să reia activitatea după 1 iulie. Totuși, și Litoralul a recuperat o parte din pierderi, mai ales după jumătatea lunii iulie, când mulți și-au asumat riscurile, pentru a petrece măcar câteva zile pe malul mării. La sfârșitul săptămânii trecute au fost în stațiunile de la malul mării peste 100.000 de turiști, aproape ca într-un weekend normal de început de sezon.

Excursii cu grupuri mici

Tot din luna iulie au început să se facă excursii cu grupuri mici de turiști, în zone din țară care sunt izolate pe cale naturală, în special în regiunile montane și în mediul rural. Turismul ecumenic a-nceput să funcționeze, tot cu grupuri mici, în zone izolate, în Bucovina, Maramureș, dar și în alte județe. În schimb, Predealul și stațiunile de pe Valea Prahovei sunt aproape goale, poate și din cauza specificului care până acum a atras grupuri mari de oameni. Tendințele momentului arată că în afară de cei care au riscat pentru a putea vedea marea și pentru câteva zile de plajă, restul fie nu au mers deloc în concediu, fiind speriați de o eventuală contaminare, fie au evitat stațiunile montane de top. Delta însă a reușit să recupereze pierderile de la începutul anului, când sezonul a fost blocat de lockdown și de restricțiile de la începutul stării de alertă. Datorită acestei tendințe de a căuta locuri izolate natural, din această vară au fost preferate și alte destinații din zona continentală a județului Tulcea.

Citește pe Antena3.ro

Șoc în timpul unei execuții, în SUA. Ce a făcut un bărbat chiar înainte de a muri

Miza, pe mâncarea tradițională

Specificul ofertei turistice a județului Tulcea este avantajos, în această perioadă, și prin faptul că mizează, în mare măsură, pe gastronomia tradițională, în timp ce zonele turistice de top, unde se face turism de masă, suferă acum din cauza numărului limitat de posibilități de a lua masa la o terasă, restaurantele rămânând închise. Dobrogea are avantajul de a putea lega circuitele gastronomice de toate celelalte „ingrediente” ale succesului ofertei turistice: litoral, Delta Dunării, Munţii Măcin, cetăţi antice şi medievale spectaculoase şi zone de agrement. În aceleaşi circuite intră şi un drum al vinurilor, liant între zonele vizitate, dar poate fi adăugat şi un drum al mierii, Tulcea fiind renumită pentru producţia de miere. Au fost lansate și circuite integrate, bazate pe gastronomia locală din Dobrogea, cu delicatese tradiţionale mai puţin cunoscute până acum, fiind ținute departe de grupurile mari de vizitatori care nu pot ajunge în localitățile tulcene decât dacă fac excursii cu număr limitat de persoane. Fiecare grup etnic are câte ceva spectaculos în tradiţia culinară, pe lângă bine-cunoscutele preparate pe bază de pește, precum saramura sau borșul de pește.

Delicatese cu specific tradițional

De la pastrama aromânilor din zona continentală, până la „şti” - ciorbă specifică lipovenilor -, la storceacul specific pescarilor din Sfântu Gheorghe, la plăcinta dobrogeană cu brânză, şuberecul turcesc sau baclavale făcute în casă, Tulcea şi Constanţa pot face sute de combinaţii în care să introducă mâncăruri tradiţionale delicioase în circuite gastronomice. Iar gastronomia este o parte a culturii populare, astfel încât un astfel de circuit culinar se poate îmbina perfect atât cu natura, cât şi cu vizitele la obiectivele turistice ale zonei. Comunităţile etnice se întrec în astfel de oferte, în această perioadă. În zona Jurilovca, de exemplu, se poate parcurge un circuit turistic unic, ce leagă Delta Dunării de Marea Neagră la Gura Portiţei, dar şi de cetăţile Argamum şi Enisala, iar pentru o incursiune în viaţa satului tulcean autentic este demnă de luat în considerare o vizită la ferma tradiţională de la Vişina, localitate vecină cu Jurilovca, unde satul patriarhal arată o realitate diferită de cea din zona Deltei, cu alte etnii şi alte obiceiuri, inclusiv culinare. În plus, Tulcea mizează pe agricultura ecologică şi bioeconomie, având şi avantajul de a se situa în topul zonelor cu cele mai întinse suprafeţe pe care sunt culturi agricole ecologice certificate. Doar în judeţul Tulcea se însumează 73.000 de hectare de culturi ecologice, iar Rezervaţia Biosferei Delta Dunării acceptă doar astfel de culturi agricole, deci produsele de aici au şi garanţia Eco şi Bio, o atracţie în sine pentru circuitele gastronomice cu specific local.

Într-un sejur dobrogean se poate merge spre nordul judeţului Tulcea, la Luncaviţa şi la Greci, pe traseele din Munţii Măcin, unde şi mâncărurile specifice acestei zone, dar şi vinurile dobrogene şi mierea aşteaptă să fie descoperite de vizitatori.

Reţeta de storceac s-a născut, de fapt, din nevoia de a prepara peştele pe care locuitorii din această zonă îl prindeau zilnic, pentru a-şi hrăni familiile. Iar combinaţia de mai multe tipuri de sturion rezulta, pur şi simplu, din faptul că pescarii se întorceau acasă cu ceea ce reuşeau să prindă la o ieşire pe apă, doar pentru hrana zilnică. Storceacul este specific zonei Sfântu Gheorghe, iar la baza reţetei pare a sta bucătăria ucraineană, fiind diferit de borşul de peşte lipovenesc, din aceeaşi zonă a Deltei Dunării.