Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Insula Santorini are un sol unic în lume. "Textura" pietrelor roşii, negre şi albe, trecute prin focul zeului Vulcan, atrage anual milioane de turişti. Este, de altfel, cea mai vizitată insulă din Mediterana şi, în ciuda faptului că pământul este sărac şi arid, santorinenii obişnuiesc să îşi trateze musafirii veniţi de peste mări şi ţări cu bucate neaoşe, ale căror savori le vor rămâne cu siguranţă multă vreme în memoria gustativă.
S-a spus, nu de puţine ori, că insula este o fărâmă din pierduta Atlantida. Nu putem nici să confirmăm, nici să infirmăm această ipoteză. Ştim însă că vechii santorineni (posibil să fie unii şi aceeaşi cu atlanţii) foloseau în mâncare şofranul. Şi asta pentru că pe una dintre frumoasele fresce descoperite în situl arheologic de la Akrotiri (în sud-vestul insulei) sunt reprezentaţi femei şi bărbaţi care culeg şofran (krókus, în limba greacă).
ROADELE PĂMÂNTULUI
Pentru că pe insulă plouă arareori, iar alte surse naturale de apă (izvoare) nu există deloc, plantele cultivate aici şi-au dezvoltat un tip de rădăcini subţiri şi foarte ramificate, care pornesc adânc, în solul pietros, în căutarea stropilor de apă din rouă ori din vechile ploi, pe care roca vulcanică îi protejează de căldura soarelui. Observăm asta în primul rând la viţa-de-vie, cultivată aici pe spaţii largi şi care, secole de-a rândul, a garantat prosperitatea localnicilor. Sunt apoi cele câteva legume, unele unice, precum vânăta... albă, altele aduse cu aproape două veacuri în urmă din Egipt şi aclimatizate, precum roşiile de tip "cherry" din Santorini (ale căror seminţe, aruncate într-un sol bogat şi umed, nu vor da niciodată roade atât de dulci şi de parfumate ca pe insula din sudul Mării Egee). Vom mai întâlni mazărea galbenă (fava) - căreia, atunci când se usucă, îi plezneşte pieliţa, rupându-se în două semisfere -, o varietate de varză, anghinarea, precum şi un soi de pepene verde dungat, care creşte doar atât de mare cât să îl poţi cuprinde în căuşul palmelor, dar care oferă călătorului însetat necesarul de lichide al unei zile.
ROADELE MĂRII
Pentru că vorbim despre un pământ înconjurat din toate părţile de apă, este firesc, deci, ca de pe masa santorinenilor să nu lipsească peştele şi fructele de mare. Dimineaţa, devreme, Dimitros, vânzătorul de peşte, va colinda cu maşinuţa lui orăşelele insulei, strigând în megafon, la distanţe egale de timp: "Psari!... Psari!...". Este suficient să-i faci un semn, pentru ca apoi să negociezi cu el preţul peştelui pe care îl vei cumpăra. Găseşti aproape toate soiurile de peşte oceanic mic, precum şi o mulţime de fructe de mare. Dacă vei cumpăra doradă, pălămidă sau barbun, sfatul nostru este să nu faceţi decât să presăraţi puţină sare, apoi să-i coaceţi pe jar sau să-i pregătiţi pe grătar. Calamarii merg foarte bine umpluţi cu orez, legume şi şofran, însă, de departe, cea mai gustoasă este caracatiţa. Trebuie doar să o curăţaţi de punga cu cerneală, să îi scoateţi ochiul şi gheara cârlig, după care să o puneţi într-un vas, pe foc, fără nici o picătură de apă. Din când în când, doar, o întoarceţi, în zeama pe care o lasă. Abia după aceea, bine frăgezite, tentaculele ei pot fi pregăti la grătar sau în celebrele "makaroni kofto me ktapodi" (macaroane scurte cu caracatiţă), fierte cu puţin vin roşu, roşii şi mirodenii, preparat care în Santorini se serveşte la toate evenimentele vieţii - nunţi, botezuri, parastase - precum sarmalele la noi.
Citește pe Antena3.ro
