Casa intelligentă, casa viitorului

Noţiune din ce în ce mai vehiculată, casa inteligentă tinde să devină o realitate a zilelor noastre. Dezvoltarea tehnologică, preţurile tot mai accesibile, miniaturizarea accentuată au condus la realizarea unei locuinţe capabile “să-şi poarte singură de grijă”.

Noţiune din ce în ce mai vehiculată, casa inteligentă tinde să devină o realitate a zilelor noastre. Dezvoltarea tehnologică, preţurile tot mai accesibile, miniaturizarea accentuată au condus la realizarea unei locuinţe capabile “să-şi poarte singură de grijă”. Cât de curând coşmarurile din concediu în care visai că ai uitat apa, lumina sau gazele deschise, discon­fortul suferit iarna, când te întorceai seara de la servi­ciu şi te întâmpina o casă îngheţată, vor fi de domeniul trecutului.

O locuinţă este o incintă în care se produc mai multe feluri de fenomene, ca de exemplu fenomene termice (referitoare la încălzire), fenomene electrice (referitoare la iluminat şi la funcţionarea aparaturii electrice), fenomene pneumatice (referitoarela apă, gaze etc). Fiecare fenomen îşi modifică starea în cadrul propriilor constante de timp. Din cauza constantelor de timp de răspuns mult diferite (de la milisecunde pentru fenomene electrice la zeci de minute pentru fenomene termice) nu se realizează un program unic de monitorizare, ci se folosesc programe separate pentru mod­­i­ficarea fiecărui fenomen în parte, programe care rulează simultan şi independent pe acelaşi calculator

Controlul de lumini

În foarte puţine cazuri se poate obţine o lumină optimă cu ajutorul sistemelor clasice de iluminat, adică o ajustare a luminii din încăpere în strânsă interdependenţă cu activitatea desfăşurată la acel moment. Se poate obţine ceva asemănător prin montarea mai multor becuri, de puteri diferite, care se pot aprinde simultan sau pe rând, obţinându-se intensităţi luminoase variabile, sau prin folosirea unui întrerupător cu variac. Numai că aceste metode presupun deplasări repetate la întrerupător pentru modificarea fluxului luminos. Noul sistem propus presupune existenţa unui sesizor de mişcare care aprinde automat lumina, iar variaţia fluxului luminos se poate realiza cu ajutorul unei telecomenzi, la fel ca la televizor. Poate exista, de asemenea, şi o comandă locală care bypassează comenzile date din unitatea centrală. Acelaşi sistem poate funcţiona şi pentru iluminatul exterior, ce poate fi completat cu un sistem de veghe coordonat de o fotocelulă de crepuscul care aprinde un iluminat minimal, de veghe, pe tot parcursul nopţii.   

Controlul termic

Despre sistemele de încălzire am mai discutat şi cu alte ocazii. Trebuie să mai punctăm doar câteva aspecte. În cazul unei încălziri electrice lucrurile sunt clare: sistemul poate fi monitorizat la fel ca oricare alt sistem electric. Mai multe despre sistemul cu calorifere care foloseşte apa ca agent termic. Apa se poate încălzi, atât cea folosită pentru uz menajer (baie, bucătărie etc.), cât şi cea folosită în calorifer, cu ajutorul unei centrale termice. Noua ge­neraţie de cazane şi centrale este prevăzută cu un minicalculator individual (pe lângă sistemul centralizat), de unde se pot prestabili temperaturile (modificabile în funcţie de valorile citite de senzori specializaţi), durata de funcţionare a centralei şi în special regimul de funcţionare. Centrala are posibilitate de programare pe o durată mai mare de timp (până la 45 de zile), putând funcţiona atât în regim de sarcină nominală, cât şi în regim de vacanţă, redus la câteva ore pe zi pentru a preveni îngheţul ţevilor în cazul în care lipsim de acasă mai multe zile. Boilerul pentru furnizarea apei calde menajere este prevăzut cu un vas de expansiune pentru cazul unei funcţionări defectuoase accidentale. De asemenea, pentru locuinţe în care există posibilitatea instalării de tubulatură se poate folosi un sistem cu ventiloconvectori, controlabil de la un computer şi prin elemente de comandă locală. Sistemul cu ventiloconvectori are avantajul că pe timpul verii este utilizat ca sistem de aer condiţionat. 

Alte controale

Nu vom mai insista asupra sistemelor de suprave­ghere şi alarmă exterioare, pentru că despre acestea am mai vorbit şi cu altă ocazie. Interesante mi se  par mai ales sesizoarele de gaze şi inundaţii. Montate cu predilecţie în locurile unde pot apărea scurgeri sau emisii, sesizoarele de gaze comunică unităţii centrale prezenţa gazelor, iar unitatea centrală comandă închiderea imediată a alimentării, prevenind exploziile sau eventualele intoxicări. Protecţia la inundaţii se realizează cu un sesizor de umiditate, care se montează la nivelul solului şi este calibrat să reacţioneze la apariţia unei pelicule de apă. Sesizorul de cutremur, ale cărui funcţii le-am descris într-un material anterior, şi sesizoarele de fum completează familia dispozitivelor inteligente de protecţie. Toate acestea împreună cu sesizoarele de efracţie şi sistemele de protecţie furnizează un flux informaţional cu ajutorul căruia unitatea centrală de monitorizare şi control ia decizii sau ne avertizează asupra unor aspecte anormale apărute în casa noastră.

Creierul casei

Pentru monitorizarea unei case şi comanda factorilor de care depinde starea noastră de confort este necesară folosirea unui calculator. Acesta preia valorile măsurate de diverşii senzori plantaţi în punctele-cheie şi, în baza programelor specializate, dă comenzile necesare evoluţiei sistemului în sensul dorit de noi. Totodată, comandă sistemele de avertizare şi alarmă. Programele după care lucrează calculatorul au început să facă obiectul unor studii în care s-au implicat mari firme producătoare de aparate electrice, în scopul modificării acestora pentru a cores­punde cerinţelor acestor aplicaţii.