Casa, muzeul si mostenirea spirituala Storck

Peste un veac si jumatate de traditie si creativitate

Acum cateva zile, pe un post de televizune, cineva lansa ideea interesanta ca societatea romaneasca incepe, timid ce-i drept, sa reconstruiasca tiparele breslelor familiale. Asta inseamna ca apar primele generatii care preiau de la parinti si vor transmite copiilor meserii si preocupari identice ori conexe. De la activitati rurale sau mestesuguri pana la prestatii intelectuale sau artistice, transmiterea din generatie in generatie a unor aptitudini, experiente si adevarate patrimonii materiale si morale, creeaza stabilitate si sentimente de mandrie pentru trecut, incredere pentru prezent, curaj pentru viitor. Oierii sau viticultorii, ebenistii sau faiantarii, farmacistii, avocatii, medicii, artistii plastici si atatia alti "meseriasi" ori mesteri incarcati genetic pot si trebuie sa redevina pastratorii si carausii, prin timp, a unor traditii fundamentale. Sangele lor este, la urma urmei, combustibilul cel mai rafinat care alimenteaza motorul evolutiei umane.

Poate cel mai elocvent exemplu in sprijinul afirmatiilor de mai sus este continuitatea artistica si spirituala intinsa pe mai bine de un secol si jumatate a familiei Storck. Marturie stau casa si muzeul Storck aflate in Bucuresti, pe strada Vasile Alecsandri, nr. 16.

MONUMENT DE ARHITECTURA

150 de ani de istorie a acestei familii se pastreaza si se venereaza, se identifica cu aproape 100 de ani de istorie a Casei Storck.

Cladirea care adaposteste atelierele Storck (devenite muzeu) si resedinta familiei a fost construita intre anii 1911-1913. Declarata monument de arhitectura, este opera arhitectului Alexandru Clavel, iar la elaborarea proiectului au colaborat indeaproape sotii Storck. Casa este inspirata de arhitecura germanica, dar are si elemente normande (unde Cecilia Storck a calatorit ca studenta). Anumite elemente decorative, cum sunt ancadramentele de piatra ale ferestrelor, terasele romantice si mai ales rosul pompeian al fatadelor dovedesc preferintele clasice ale artistilor, influenta acumularilor din spatiul mediteraneean (Portugalia, Spania, Franta, Italia, Grecia). De remarcat si o vizibila contaminare cu stilul renascentist care a patruns tarziu si s-a dezvoltat in forme originale in spatiul romanesc.

O pondere importanta in ansamblul arhitectural era, de la inceput, destinata gradinii, cu o minunata deschidere de perspectiva din terasa spatiului de locuit. O gradina de factura romantica, alterata azi, in opinia specialistilor, de interventii neavenite. O gradina in care mai supravietuiesc din fericire, smochinul si salcamul japonez, atat de dragi Ceciliei Storck, dar si elemente decorative (coloane, capiteluri si sculpturi) bine integrate in ambient de Cecilia Cutescu Storck.

Pe fatadele Casei Storck, proiectata de arhitectul Alexandre Clavel, exista piese decorative realizate si asezate de Frederic Storck. Majoritatea reprezinta teme religioase, dar uneori include si simboluri masonice Familia Storck a avut o casa la Balcic, in Bulgaria. Cecilia Crutescu Storck a mai recuperat cateva elemente decorative de acolo, respectiv coloane si capiteluri care au fost apoi expuse in gradina casei, actualul muzeu

SLUJITORII ARTEI

Dincolo de analiza amanuntita a elementelor decorative exterioare si interioare lucrate "in familie", vom mai spune ca atelierele de lucru (cel de sculptura al lui Karl si cel de pictura al Ceciliei) au fost delimitate prin constructie de spatiul de locuit atribuit familiei. In intentia arihectului si, cu siguranta a proprietarilor, aceste ateliere urmau sa fie deschise publicului in maniera in care lacasurile de cult sunt deschise laicilor. In conceptia intemeietorilor dinastiei Storck artistii sunt preotii si slujitorii Artei, iar atelierul este lacasul de cult unde aceasta zeitate este venerata. In totul, Casa Storck (atelierele devenite muzeu si spatiul pentru folosinta proprie a familiei) este de fapt un impresionant mesaj al trainiciei, o sfera de valoare, in cel mai complex sens al cuvantului, o demonstratie ca acolo unde exista munca, tenacitate si inspiratie, timpul nu numai ca isi pierde orice putere destructiva, dar devine un protector inefabil.

Operele de arta ale familie Storck au fost declarate "utilitate publica" in 1948, ca apoi in 1951 atelierele de lucru ale artistilor sa fie transformate in spatiu de muzeu. Cea mai mare parte a operelor de arta aflate in patrimoniul muzeului au fost donate de Cecilia Crutescu Storck si fiicele sale, Gabriela Storck si Cecilia (Lita) Storck Botez

INCEPUTUL UNEI TRADITII

Intemeietorul familiei care a generat un sir impresionant de personalitati artistice este Karl Storck (1826-1887). A venit in Romania la jumatatea secolului al XIX-lea. Invatase mestesugul de bijutier la Paris. In Bucuresti, dupa o scurta trecere printr-un atelier de bijuterie, intra in modelarea de stucaturi si devine asociatul sculptorului Georg Fles. Pleaca apoi la Viena si la Munchen pentru a studia sculptura, de care se simtea irezistibil atras. Karl Storck a fost intemeietorul scolii de sculptura romaneasca, primelor generatii de absolventi ai Scolii de Belle-Arte fiindu-le dascal. Dar, mai presus de orice, Karl Storck a fost mentor, model si parinte spiritual al unui stufos arbore genealogic. Carol si Frederic, doi dintre fii sai, au devenit sculptori. Federic Storck si sotia sa, Cecilia Cutescu-Storck, au avut doua fiice: Gabriela (arhitect) si Lita Storck Botez (ceramista). Un fiu al Ceciliei Cutescu dintr-o alta casatorie, Romeo Kunzer Storck, a fost pictor. Alvaro Botez (sculptor) si Alexandru Botez (arhitect), fii Litei Storck au dus mai departe traditia, iar fiul lui Alexandru, Timon Wiig Botez, este designer.

foto: Lucian Alecu