Colecţia "ligia şi pompiliu macovei" (ii)

Alături de alte colecţii de artă din Bucureşti, precum Storck, Zambaccian sau Pallady, colecţia Macovei reprezintă o alternativă la muzeul clasic, considerat impersonal. Aceasta este situată în aproprierea Parcului Carol, pe Strada 11 iunie, numerele 36-38.

Prima impresie este aceea a unei case adormite, puţin ponosită, cu o grădină rudimentară în jur. Într-o stare generală bună, are pereţii puţin decojiţi, un acoperiş nou impropriu, o terasă cu baluştri, aproape prăbuşită, şi o grădină generoasă, dar cam neîngrijită.

Dincolo de situaţia actuală a clădirii, farmecul colecţiei Macovei stă în interiorul ei. Casa nu aparţine dimensiunii contemporane, esenţa şi concretul lucrurilor ei aparţin unor timpuri demult trecute.

Interioarele au mult caracter şi răspândesc o atmosferă cu totul specială de "bienêtre" şi fericire, întrucât o parte din sufletul soţilor Macovei se regăseşte în fiecare obiect colecţionat. Nimic opulent, poate "pestriţ" ar spune un ochi nefamiliarizat cu arta.

Cele cinci saloane prezintă o varietate largă de obiecte de artă decorativă. Covoare persane, piese de mobilier luxos, lucrate în Franţa sau la Viena, soba de porţelan adusă din Cehia, biblioteca, tablouri valoroase, oglinzi şi candelabre de cristal de Bohemia, piese de artă orientală, un capac de laviţă cu decoraţii în stil gotic sunt doar câteva dintre obiectele de o valoare considerabilă care denotă pasiunile soţilor Macovei.

Printre ele, un Pallady splendid şi un Balcic de Lucian Grigorescu, doar două dintre tablourile de care nu te mai saturi privindu-le. Apoi mai sunt zeci şi zeci de cărţi care stau în bibliotecă nerăsfoite.

PROMISIUNI
Amprenta lipsei fondurilor este evidentă atât la exterior, cât şi în interiorul muzeului. Au fost făcute unele reparaţii în 2004, probabil la insistenţele domnului Macovei, de atunci însă numai promisiuni. Fondurile pentru întreţinerea sau restaurarea acestei clădiri sunt alocate din bugetul Primăriei Municipiului Bucureşti.

Lipsa banilor, dar şi a perseverenţei din partea Muzeului Macovei, a reuşit să determine amânarea pe o perioadă nedefinită a începerii lucrărilor.

Clădirea ar trebui supusă unui complex şi complet proces de consolidare şi restaurare, întrucât prezintă deficienţe structurale, crăpături în x fiind evidente pe faţada intrării principale. De asemenea, umiditatea ridicată, cauzată de capilaritate, ape pluviale sau condens, a cauzat mucegăirea pereţilor şi a tavanului în interior.




Toate intervenţiile trebuie să fie justificabile, consolidarea fiind uneori cea mai importantă dintre operaţii. Urmată apoi de lucrări de curăţare, reintegrare a elementelor care s-au degradat, de restaurare a tavanelor crăpate, a deteriorărilor produse de infiltraţii, a lambriurilor sau de recondiţionarea mobilierului deosebit de valoros.

MARKETING CULTURAL?
Ca oricare alt muzeu, colecţia Macovei este un "produs". Dar de ce nu se cumpără acest "produs"? Pentru că în România încă se face artă de dragul artei, pentru că nu există o educaţie în această privinţă sau pentru că nu este prezentat într-un mod atrăgător? Astăzi nu mai este suficient un pliant sau o placă indicatoare a calităţii de muzeu, trebuie un website interactiv, cărţi poştale, calendare etc.

Încă nu există un album cu proiectele arhitectului Pompiliu Macovei sau unul cu grafica sau pictura realizată de Ligia Macovei. Colecţia nu are o zi specială a muzeului, nu organizează ateliere sau conferinţe, deşi atmosfera informală ar fi ideală şi ar duce la crearea unei reputaţii. Renumele unui muzeu nu este uşor de realizat nici pe plan local, întrucât necesită expunere şi promovare în presă, dar şi online, printr-un website cât mai interactiv şi e-mail.

Până atunci muzeografii stau la dispoziţia vizitatorilor, prezentând detaliat fiecare obiect şi răspunzând cu amabilitate la orice întrebare. Cât timp însă vor suplini bunăvoinţa şi pasiunea muzeografilor aceste lipsuri?

Poate nu avem muzee sau colecţii bogate în capodopere precum cele italiene sau franceze, "poate altul ar fi fost astăzi gradul de înţelegere artistică al publicului nostru şi bineînţeles nivelul nostru de creaţie" cum scria Krikor Zambaccian în memoriile sale. Sau poate alţii au prea multe muzee?

Ar fi suficient dacă am deveni mai puţin pretenţioşi cu muzeele noastre, întrucât bucuria de a descoperi un loc nou, unde să poţi admira obiecte de artă dintre cele mai variate, unele cu adevărat surprinzătoare, sau răsfoi unele albume este aceeaşi.

ÎMBUNĂTĂŢIREA IMAGINII PATRIMONIULUI CONSTRUIT
Campaniile de sensibilizare a opiniei publice au ca obiective conştientizarea problemelor şi implicarea tuturor factorilor care pot să ajute la găsirea unor soluţii viabile. Acestea propun educarea publicului, a autorităţilor locale şi centrale şi a persoanelor juridice în ceea ce priveşte conceptul de patrimoniu construit, conservarea şi restaurarea lui, dezvoltarea economică, promovarea, protejarea acestor clădiri şi reintegrarea lor în circuitul valorilor culturale.