Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Catedrala Notre-Dame de Paris este catedrala arhiepiscopiei catolice din Paris. A fost evanghelizată in secolul al XIII-lea şi este una din cele mai vechi catedrale gotice din Franţa.
Catedrala Notre-Dame de Paris este catedrala arhiepiscopiei catolice din Paris. A fost evanghelizată in secolul al XIII-lea şi este una din cele mai vechi catedrale gotice din Franţa.
Edificiul este situat in Ile de la Cité, in arondismentul al IV-lea al Parisului.
Anul 1163 a devenit data reţinută tradiţional prin montarea primei pietre de temelie a Catedralei Notre-Dame, care a avut loc in prezenţa Papei Alexandru al III-lea. Noul edificiu se inscrie ca o operă de artă in elanul noii arte gotice (arta ogivă).
O istorie fabuloasă
Maurice de Sully, un episcop francez, a fost evacuat din Paris din anul 1160 pănă in 1196. După alegerea sa, acesta a propus un răspuns pastoral, teologic şi spiritual la transformarea profundă care a avut loc in dioceza sa prin reconstrucţia unei biserici-catedrale dedicate Fecioarei Maria (Notre-Dame).
Acest proiect era in centrul unui uriaş şantier urban: demolarea anticei Saint-Etienne şi construirea Catedralei Notre-Dame; amenajarea unei pieţe in faţa catedralei creată ca un spaţiu intermediar intre lumea profană şi lumea tărgului; demolarea străzii Noua Notre-Dame (lărgirea acesteia cu şase metri permitea accesul facil in catedrală pentru o populaţie numeroasă şi servea ca un cadru pentru marile procesiuni); reconstrucţia palatului episcopal şi a hotelului lâHôtel-Dieu.
Citește pe Antena3.ro
In 1182 episcopul Maurice de Sully a sfinţit altarul, dar construcţia a fost ridicată complet in anul 1250. Construcţia clădirii s-a terminat prin lucrările de pe faţada din partea de vest. La mijlocul secolului al XIII-lea, prima capodoperă a stilului gotic timpuriu era gata. Deşi desenele iniţiale şi strana evocau incă stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluţii arhitecturale specifice stilului gotic.
Modificări in veacul al XVII-lea
Intervenţiile ce au avut loc asupra catedralei in secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au constat in reamenajarea sanctuarului şi a lojei corului. Acestea au fost direcţionate de Robert de Cotte, care indeplinea dorinţa regelui Ludovic al XIII-lea. In timpul revoluţiei franceze, catedrala a fost devastată. A fost demontată fleşa din secolul al XIII-lea, au fost distruse 28 de statui din galeria regilor şi au fost distruse toate statuile mari de la portal.
Romanul lui Victor Hugo
La inceputul secolului al XIX-lea, in anul 1831, Victor Hugo a publicat romanul său "Notre-Dame de Paris", care a fost un succes imens. In anul 1844, sub guvernarea lui Louis-Philippe I, a fost hotărătă restaurarea catedralei Parisului şi reconstrucţia sacristiei. Restaurarea a fost incredinţată arhitecţilor Eugène Viollet-le-Duc şi Jean-Baptiste Lassus. Moartea lui Lassus, survenită in 1857, a lăsat toată munca in măinile ducelui Viollet. Campania de restaurare a catedralei a inceput cu modificări arhitecturale generale dintre care principalele axe au fost: reconstrucţia fleşei, reconstrucţia sculpturilor, ridicarea noii sacristii, picturi murale in capela laterală şi restaurarea completă a impresionantei orgi, Marea Orgă, ce avea să devină, fără doar şi poate, cea mai cunoscută din lume.
Faţada principală
Faţada principală se prezintă ca o masă impozantă, simplă şi armonioasă, unde forţa şi măreţia sobră sunt calmate de un joc de linii verticale şi orizontale. Prin simplitatea şi armonia ei, această faţadă a fascinat istoricii de artă moderni şi arhitecţii contemporani.
Elemente gotice
Printre elementele specifice stilului gotic relevante sunt arcadele şi ornamentele ce provoacă imaginaţia. Cu trecerea timpului, catedralele Evului Mediu s-au remarcat faţă de alte monumente culturale. In centrul acestor moşteniri impunătoare se află Catedrala Notre-Dame de Paris, căreia ii poate fi cu uşurinţă atribuit titlul de "Ambasadorul catedralelor gotice ale lumii". Notre-Dame este considerată şi cea mai intunecată catedrală din lume din cauza luminii care se filtrează prin geamurile colorate, conferind sentimente mistice in penumbra severă.
Veche de peste 700 de ani, Catedrala Notre-Dame de Paris nu este, nici pe departe, cel mai vechi locaş sfănt din Franţa.
O bazilică a fost dedicată Sfăntului Etienne in jurul anului 528 de către Childebert. O biserică romană a inlocuit bazilica şi a rămas pănă in 1163, cănd a inceput construcţia actualei catedrale. In acel timp, Parisul devenea o forţă, o putere politică şi comercială. In contextul unei puternice expansiuni demografice şi al dinamismului economic, Parisul şi-a afirmat importanţa şi rolul său in regatul Franţei ca şi centru politic, centru economic şi un puternic centru de formaţie intelectuală prin propagarea internaţională a şcolii teologice.
