Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Peşcheşul era, pentru boierii de dincoace de Dunăre, una dintre singurele garanţii că işi pot păstra dregătoriile, demnităţile, ba chiar şi capetele de pe umeri. Ei dădeau (cui trebuia) la Inalta Poartă un plocon, dar, cadou suficient de valoros incăt să le asigure, măcar pentru o vreme, menţinerea funcţiei, a averilor, a vieţii. Toate astea se făceau aproape pe faţă, fără regret şi fără ruşine
Peşcheşul era, pentru boierii de dincoace de Dunăre, una dintre singurele garanţii că işi pot păstra dregătoriile, demnităţile, ba chiar şi capetele de pe umeri. Ei dădeau (cui trebuia) la Inalta Poartă un plocon, dar, cadou suficient de valoros incăt să le asigure, măcar pentru o vreme, menţinerea funcţiei, a averilor, a vieţii. La nivel mai scăzut funcţiona ciubucul, avantaj sau căştig ilicit menit să ungă roţile, să inchidă gurile prea clevetitoare, să aranjeze mişmaşurile, să spele rufele murdare sau să şteargă datorii neplăcute.
Toate astea se făceau aproape pe faţă, fără regret şi fără ruşine, pentru că aşa mergeau treburile vremii, dar mai cu seamă pentru că făceau parte din arsenalul pervers al supravieţuirii. Cu bani, produse şi chiar fiinţe umane ne-am salvat identitatea naţională, am evitat războaie decimatoare, ne-am fofilat prin meandrele unei istorii intunecate.
Avem, astăzi, pretenţia unui popor civilizat, bine instalat in graniţele geografice şi ale unor tradiţii milenare. Din nefericire, in vocabular şi in obiceiurile zilnice au rămas şperţul, bacşişul, şpaga, mita, pe care dicţionarul le aliniază sub o singură definiţie: sumă de bani sau obiecte date ori (atenţie!!!) promise unei persoane cu scopul de a o determina să-şi incalce obligaţiile de serviciu sau, dimpotrivă, să-şi exercite cu răvnă aceste obligaţii. Dar acest tip de acţiuni sunt pedepsite de codul penal şi, pe lăngă măsura juridică a faptei, ea este supusă şi oprobriului public. Adică, vezi Doamne, ar trebui să-ţi fie ruşine să dai şi să primeşti şpagă... Eu, ca şi dumneavoastră, trăiesc in acestă Romănie de azi, in care directoarea de grădiniţă ia plicurile şi face loc cătorva copilaşi, asistentele medicale cer bani să-şi facă datoria faţă de bolnav, poliţistul e mituit să nu-mi salte carnetul, profesorul are tarife fixe pentru admitere sau ca să-i dea loazei examenul, ministrul bagă la portofel şi la frigider, urmănd să fraudeze nişte licitaţii.
Cititorii mei care şi-au construit o casă ori şi-au modificat un apartament imi scriu adesea, disperaţi, despre sumele pe care sunt pur şi simplu obligaţi să le dea pentru autorizaţiile de construcţie, aprobarea proiectelor de urbanism, racordările la reţeaua de gaz, apă sau electricitate. Şpagă la greu iau şi inspectorii de mediu, pompierii, băieţii de la Apărarea locală antiaeriană, precum şi mulţi, mulţi alţii. Fără nici cea mai mică urmă de ruşine.
Mulţi dintre noi asistăm, neputincioşi, la acestă nenorocită circulaţie naţională a banilor negri, suntem umiliţi in fiecare ceas al vieţii de către nesimţiţii care işi rezolvă treburile in mod oneros. Dar ce mă revoltă cel mai mult este să constat cum alterează corupţia familii intregi, coruptul şi corupătorul atrăgăndu-şi de partea lor părinţii, soţiile, copiii şi cam toate neamurile apropiate. Asta este cu adevărat cutremurător: dacă nu-ţi este ruşine de mama, soţia, fiica sau fiul tău, atunci de cine-ţi mai poate fi?
Citește pe Antena3.ro
