O casă luminoasă trebuie să fie şi perfect etanşeizată
Fiinţa umană a ştiut dintotdeauna, la început numai intuitiv, şi mai
apoi reuşind să şi demonstreze ştiinţific faptul că nu se poate lipsi
de lumina solară. Nici ea, nici celelalte fiinţe sau plante de pe
pământ. Astăzi suntem în epoca în care arhitecţii şi constructorii sunt
confruntaţi cu marea dilemă de a realiza suprafeţe vitrate cât mai
ample, fără să afecteze dramatic ambientul de interior.
O casă luminoasă trebuie să fie şi perfect etanşeizată
Fiinţa umană a ştiut dintotdeauna, la început numai intuitiv, şi mai apoi reuşind să şi demonstreze ştiinţific faptul că nu se poate lipsi de lumina solară. Nici ea, nici celelalte fiinţe sau plante de pe pământ. Astăzi suntem în epoca în care arhitecţii şi constructorii sunt confruntaţi cu marea dilemă de a realiza suprafeţe vitrate cât mai ample, fără să afecteze dramatic ambientul de interior.
CALCULE ŞI IAR CALCULE
Cantitatea de lumină naturală care trebuie să intre într-o casă se poate calcula în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi suprafaţa podelei încăperii laminate, volumul de aer, distanţa dintre fereastră şi cel mai îndepărtat perete compact. Rezultanta acestor calcule primare este, la rândul ei, un indicator a cărui valoarea optimă a fost adeseori reconsiderată în funcţie de alţi factori obiectivi. Astfel, intră în calcul destinaţia spaţiului respectiv, un living, cel puţin teoretic, având nevoie de mai multă lumină naturală decât un dormitor. Se mai analizează şi poziţia ferestrei faţă de punctele cardinale sau intensitatea şi direcţia curenţilor de aer în zonă. Ferestrele de la parter au, de regulă, altă anvergură faţă de cele de la etaj sau mansardă. Se mai ia în considerare şi funcţia de aerisire a unei ferestre, trebuind să existe un echilibru bine calculat între ramele fixe şi cele cu diferite grade de deschidere.
TEHNICI ŞI TEHNOLOGII
Fără nici cea mai mică îndoială, evoluţiile tehnice din ultimele decenii, care au permis fabricarea unor ferestre cu excepţionale calităţi, au simplificat mult munca proiectanţilor. Cercevelele şi ramele de fereastră, sticla de calitate specială, tehnicile de montaj cu punţi termice performante, sistemele de închidere sunt astăzi de o calitate superioară celor fabricate în urmă cu numai 50 de ani. Firmele specializate (desiguri, la costuri… usturătoare) pot astăzi livra şi pereţi exterior construiţi integral din sticlă sau ferestre de dimensiuni impresionante.
Ajungând la problema costurilor, nu putem trece peste faptul că, în cele din urmă, beneficiarul are şi el un rol important în dimensionarea ferestrelor, mai ales atunci când dorinţele sale pot fi susţinute din punct de vedere financiar. De asemenea, în situaţia instalării unor suprafeţe vitrate foarte mari, oricât de redutabile ar fi tehnologiile actuale, se analizează şi costurile pentru menţinerea temperaturii optime la interior, fie pe timp de iarnă (încălzire), fie pe timp de vară (aer condiţionat).
În sfârşit, voi mai aminti tot la acest capitol şi orientarea unor firme către luminatoare sau acoperiri vitrate pe suprafeţe mari, care permit pătrunderea verticală a luminii naturale, în anumite zone ale casei, pe tot parcursul zilei. Aceste tehnici presupun instalaţii suplimentare pentru scurgerea apei, topirea şi îndepărtarea zăpezii sau dezaburirea geamului.
PRINCIPII ESTETICE
Nu putem considera completă o abordare a ferestrelor casei fără să discutăm şi rolul lor estetic (ba chiar ne este teamă că unii ne-ar putea dojeni că nu am început cu asta). Ferestrele, ca şi uşile de altfel, constituie elemente esenţiale pentru estetica generală a construcţiei, cu precădere a faţadelor principale. Dispunerea, dimensiunile, finisajele lor dau personalitate şi distincţie oricărei case.
Norme arhitecturale generale sau, uneori, norme locale sunt respectate de orice proiectant. Nu e mai puţin adevărat nici faptul că, aşa cum s-a întâmplat adeseori, atunci când norma este încălcată pot rezulta construcţii de excepţie, expresia geniului creator al arhitectului. Nu puţine au fost cazurile în care o construcţie care a şocat iniţial prin poziţia sau dimensiunea suprafeţelor vitrate, atrăgând dezaprobarea publicului sau a specialiştilor, să devină, cu timpul, un simbol sau un reper al zonei. Cum este de înţeles, tradiţia este mai bine şi mai firesc păstrată în zonele rurale sau în unele spaţii turistice şi mai des “agresată” în mediul urban, cu deosebire în renumitele metropole, unde construcţia pe verticală cere şi permite reguli noi.
BLOCURILE NOASTRE TOATE
În România, în oraşele mai mari sau chiar mai mititele, acolo unde s-au construit blocuri (de fapt nişte amărâte de locuinţe sociale care au ajuns azi să se vândă la cote incredibile…) a fost aplicat, decenii de-a rândul, principiul standardizării. Acest principiu are, ca multe altele, şi părţi bune, şi părţi rele. Bună a fost o anumită coerenţă a faţadelor. Foarte multă vreme (am zice chiar prea multă vreme!) nu s-a acordat aproape nici o atenţie calităţii cercevelelor şi acurateţii montării acestora. Acesta este motivul principal pentru care, până în ziua de azi, în multe dintre apartamentele noastre care încă mai păstrează vechile ferestre, frigul şi zgomotul pătrund aproape nestingherite.
Mulţi proprietari au montat şi continuă să monteze ferestre de tip termopan, o acţiune lăudabilă şi necesară, dar şi aici avem câteva probleme. Cea dintâi problemă ar fi tocmai aceea a… uniformităţii. Cu toate că cele mai multe opţiuni se îndreaptă către variantele cu rame metalice sau PVC de culoare albă, mai apar, pe ici, pe colo, câte o fereastră albastră, roşie sau maronie, ceea ce creează un real disconfort estetic.
Nici din punct de vedere al calităţii termopanului sau al rigurozităţii montajului nu suntem întotdeauna cei mai inspiraţi. Greşeala cea mai mare este însă aceea de a redimensiona golul existent din construcţie, prin mărirea semnificativă a suprafeţei vitrate.
ÎN ZONA RURALĂ
La sat, în aproape toate regiunile ţării, casele de dimensiuni normale şi-au păstrat un anume specific local, atât în ceea ce priveşte dimensionarea ferestrelor, cât şi la materialul de tocărie sau ornamentele exterioare. Sunt şi aici devieri şi exagerări, dar puţine şi disparate.
Noile construcţii apărute în mediul rural, vile cu unul sau cu mai multe niveluri, construite “să se întoarcă soarele după ele”, au împrumutat, din nefericire, o anumită tipologie a omului degrabă îmbogăţit, care doreşte să-şi etaleze puterea financiară. Dacă ar trebui să găsim un vinovat pentru această stare de lucruri, el trebuie căutat în rândul autorităţilor locale, care dau fără nici un discernământ aprobări de construcţie, care închid ochii sau întorc capul în faţa unor nereguli flagrante.
În sfârşit, cu siguranţă, şi arhitecţii au partea lor de vină, unii dintre ei acceptând prea repede toate “fiţele” clientului şi încălcând, pentru o plată uşoară, dar mizeră, anumite principii fundamentale.
PROTECŢII SPECIALE
Pentru anumite zone (lacuri sau cursuri de apă, terenuri izolate, veri toride etc.) ferestrele sunt prevăzute cu sisteme de protecţie speciale şi (sau) specifice. De la plasele şi obloanele exterioare până la sistemele speciale de închidere sau barele de protecţie, aceste sisteme trebuie adăugată construcţiei fără a impieta asupra aspectului general al acesteia, cu precădere asupra faţadei principale.BĂTRĂNEŢEA
Ceea ce noi numim “casele bătrâneşti” sunt o categorie de construcţii cărora trebuie să li se acorde o atenţie specială. Aspectul lor general impune păstrarea unui tip de tocărie tradiţional, eventual produs de meşteri locali specializaţi. Orice intervenţie de “modernizare” asupra unei astfel de case poate avea consecinţe nefaste din punct de vedere estetic. Un toc de lemn masiv, montat cu tehnologii moderne, cu geam dublu şi feronerie de bună calitate poate fi la fel de eficient ca şi cel mai modern termopan. El va avea, în plus, nota autentică necesară, se va integra armonios în peisajul general. De asemenea, este contraidicată redimensionarea (mărirea) ferestrelor, operţiune care ar aduce mai multă lumină în casă, dar ar crea un cert dezechilibru vizual, un raport estetic incorect pe faţada casei.Perspectiva
Casele aşezate în fundul curţii, care au o anumită perspectivă atunci când sunt privite dinspre stradă, cer o anumită simetrie a golurilor sau, adeseori, un anumit tip de “îmbogăţire” a faţadei fie cu ornamente vegetale, fie cu alt tip de ornament. Aleea de acces trebuie să fie bine evidenţiată şi să conducă, fără ocol, către intrarea principală. Pentru clădirile etajate sau mansardate, ferestrele de la nivelurile superioare capătă o importanţă specială, privirea trecătorului sau a vizitatorului fiind întotdeauna îndreptată, în această ordine, înainte şi în sus.O atenţie deosebită se acordă ferestrelor şi golurilor pentru poduri şi mansarde. Acolo unde construcţia are o acoperire cu geometrie mai sofisticată, cu mai multe pante şi unghiuri diferit orientate, ferestrele devin un element estetic de maximă importanţă. Nu trebuie neglijat nici rolul lor funcţional, cantitatea de lumină pe care o pot lăsa să transpară spre interior. Fără îndoială, ferestrele de mansardă sunt în egală măsură spectaculoase de oricare parte a lor te-ai afla, şi acesta este motivul pentru care avem astăzi o adevărată industrie dedicată lor.
Contraste clare
Una dintre cele mai sigure abordări pentru rezolvarea elegantă a integrării ferestrelor în aspectul general al faţadelor ţine de teoria contrastelor. Pe o faţadă vopsită integral în alb, ramele colorate ale golurilor vor crea un contrast vizibil şi plăcut. O anumită soliditate a construcţiei poate intra în contrast interesant cu fragilitatea sau delicateţea ferestrelor, cu unele ornamente discrete sau cu prospeţimea unor ronduri cu flori. Parterul poate intra în contrast cu etajul, prin dimensionarea sau prin repartiţia contrastantă a ferestrelor. Dacă avem o casă cu mai multe faţade expuse privirii, acestea pot, la rândul lor, fi contrastante, conţinând elemente de referinţă pentru fiecare în parte. Se va crea în felul acesta un fel de dezechilibru estetic armonios, care va atrage şi va reţine atenţia privitorului.Citește pe Antena3.ro