Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rare, dar cu adevărat dramatice, apar pe sticlă sau in presa scrisă ştiri privind fiinţe umane ce cad pradă agresiunii căinilor. Ele atrag atenţia opiniei publice mai cu seamă atunci cănd victimele sunt copii, iar patrupedul fusese cosiderat, pănă la incident, un membru al familiei.
O relaţie care nu trebuie să scape de sub control
Rare, dar cu adevărat dramatice, apar pe sticlă sau in presa scrisă ştiri privind fiinţe umane ce cad pradă agresiunii căinilor. Ele atrag atenţia opiniei publice mai cu seamă atunci cănd victimele sunt copii, iar patrupedul fusese cosiderat, pănă la incident, un membru al familiei.
Avem imperioasă nevoie de un căine in casă ori in jurul casei? După ce criterii alegem talia, rasa, exemplarul in sine? Cine il va hrăni şi supraveghea, cum să ne comportăm cu el in situaţii limită? Cătă libertate să-i acordăm şi la ce constrăngeri il putem supune?
Iată numai căteva intrebări la care trebuie să avem un răspuns ferm inainte de a ne decide să cumpărăm sau să primim in ingrijire un căine.
Psihologie canină
Citește pe Antena3.ro
La originea incidentelor nefericite in care sunt implicaţi căinii de curte stă, aproape intotdeauna, o condamnabilă ignoranţă. Majoritatea proprietarilor de căini nu ştiu mai nimic despre caracteristicile rasei, nu au noţiuni elementare privind educarea sau dresajul minimal al unui căine, habar n-au de teoriile moderne in domeniul psihologiei canine. Aceste carenţe merg către inconştienţă in cazurile in care avem de-a face cu rase recunoscute pentru agresivitatea lor, cu exemplare ce au comportament imprevizibil sau cu o educaţie indreptată către atac şi distrugere. Nici la nivel general, legislativ, nu stăm deloc bine. Deşi avem căteva norme restrictive in vigoare, respectarea şi aplicarea lor in practică sunt, de fapt, inexistente. Unele rase interzise cu desăvărşire in multe dintre ţările europene proliferează la noi necontrolat. Zgarda de forţă, botniţa, anunţul pentru "Căine rău" au rămas doar pe hărtiile legiuitorului.
Stăpănul cel nestăpănit
Chinologii şi marii admiratori ai căinelui sunt unanim de acord dar, poate, insuficient ascultaţi atunci cănd afirmă că pentru devierile de comportament de vină sunt intotdeauna stăpănii. Neglijenţa, lipsa de autoritate, răul tratament, escaladarea tendinţelor agresive sunt numai căteva din gravele erori umane in raport cu patrupedul pe care ar trebui să-l protejeze sau de la care aşteaptă protecţie. Există persoane a căror vărstă şi condiţie fizică nu le mai permite să aibă in intreţinere căini de talie mare şi totuşi o fac. Unii proprietari, in mod programat şi absolut periculos, işi tansformă căinii in nişte "fiare" gata să sfăşie şi să rupă orice. Aproape nimeni nu ia in considerare faptul, extrem de important, că apariţia unui copil intr-o familie ce posedă un căine dominant produce dezechilibre majore in comportamentul animalului. Căinelui nu i se acordă libertăţi nelimitate şi nici nu i se impun restricţii dureroase ori generatoare de stres.
Deschidere, socializare
Căinele este o fiinţă complexă in general şi in condiţii normale ataşată de om. Dar fără excepţie, de la căinii de companie la cei de pază şi protecţie, de la căinii de vănătoare la cei utilitari, fiecare exemplar in parte are personalitatea şi propria incărcătură genetică, cerănd un tratament diferenţiat. In afara căinilor care sunt trecuţi printr-o şcoală de dresaj pentru a obţine de la ei un anume tip de comportament controlabil (participare la diverse concursuri, pază, utilitate socială), animalele pe care le ţinem in casă ori in curte au nevoie de o reală deschidere de orizont şi de o socializare atentă. Căinelui trebuie să i se ofere posibilitatea să exploreze şi locuri noi, necunoscute, să iasă periodic din arealul (teritoriul) proprietăţii. El trebuie invăţat să se apropie şi să dezvolte relaţii neagresive cu alte exemplare ale rasei, cu persoanele vărstnice, cu copiii. Foarte importantă este conduita in interiorul familiei, acolo unde căinele nu poate identifica decăt un singur stăpăn de care se lasă dominat şi căruia i se supune. Orice căine vrea să i se respecte intimitatea, tabieturile, pornirile ludice sau perioadele de somnolenţă.
Căinele şi copiii
Există metode de aplicat, in mod obligatoriu, in familiile in care se aşteaptă apariţia unui nou-născut alături de un căine deja existent. Cu mai mare atenţie şi mai multă precauţie dacă este vorba de un căine de talie mare sau o rasă recunoscută prin agresivitate. Hăinuţe sau scutece ale bebeluşului vor fi aduse acasă şi date căinelui să le miroasă, incă inainte de externarea mamei din maternitate. Căinele se va apropia de leagănul copilului numai in prezenţa mamei la inceput. Animalului i se va acorda o atenţie sporită, multă tandreţe. Nu va fi bătut, pedepsit sau umilit din cauza ori in prezenţa nou-născutului. Va fi lăsat să exploreze camera copilului, să miroasă sau chiar să păzească locul.
Toţi grădinarii şi specialiştii in amenajări exterioare sunt inclinaţi să recomande proprietarilor de căini care vor să aibă şi o curte curată şi frumoasă construcţia unui padoc sau măcar restricţionarea ariei de circulaţie. Căinele are tendinţă naturală, instinctuală să marcheze teritoriul ce i se dă in primire, caută şi găseşte locuri convenabile pentru a se cuibări, nu rezistă tentaţiei unor escapade exterioare. Trecerea frecventă şi neingrădită din curte in casă şi invers nu este nici ea recomandabilă, indiferent de sezon sau de evoluţia condiţiilor meteo. In sfărşit, amestecul de rase, vărste şi sexe diferite va genera serioase probleme privind şefia haitei, alimentaţia şi reproducerea naturală.
