Izolarea locuinţei

V-am prezentat în numărul trecut al revistei primii paşi care trebuie făcuţi în procesul de etanşare a locuinţei: evaluarea situaţiei, alegerea materialelor potrivite şi a sculelor necesare. Săptămâna aceasta vom continua cu noi informaţii utile referitoare la detectarea problemelor şi rezolvarea lor.

O etanşare corectă cere în primul rând o bună documentare. Începeţi prin a verifica fiecare uşă exterioară. Cel mai frecvent, căldura se pierde prin crăpături apărute între uşă şi toc, la îmbinarea dintre toc şi pereţi, prin spaţii create între uşă şi prag sau între prag şi podea. În cazul uşilor cu ferestre, aveţi grijă ca acestea din urmă să nu fie crăpate şi verificaţi dacă sunt bine chituite. Din cauza vechimii, chitul poate să crape şi chiar să cadă în întregime. Este foarte posibil ca şi chederul sau burleţii aplicaţi în anii anteriori să se fi deteriorat şi să necesite înlocuire. Ultimul aspect care trebuie verificat în cazul uşilor de exterior este rezistenţa la vijelii. Aveţi grijă ca fiecare uşa să fie bine chituită, montată adecvat şi stabilă.

Nu este o ideea rea să faceţi aceleaşi verificări şi uşilor de interior. O bună etanşare a acestora reduce transferul de căldură dintr-o cameră în alta şi vă ajută să controlaţi mult mai uşor încălzirea şi răcirea fiecărei încăperi în parte.

În continuare, faceţi o analiză a tuturor ferestrelor: încercaţi să vă daţi seama dacă există anumite părţi care nu sunt fixate şi care ar putea permite aerului să circule. Căutaţi apoi să identificaţi potenţialele denivelări din jurul ramei. Ca şi în cazul uşilor cu ferestre şi aici chitul vechi ar putea fi crăpat sau sărit. Ferestrele crăpate trebuie şi ele înlocuite. Din nou verificaţi dacă materialele de etanşare folosite în trecut nu sunt deteriorate.

Odată ce aţi descoperit toate problemele legate de uşi şi de ferestre, începeţi să le căutaţi şi pe cele mai puţin evidente. Pierderile de căldură pot fi cauzate şi de crăpăturile din fundaţie sau din ziduri, ori de îmbinarea necorespunzătoare a anumitor zone cum ar fi coşul de fum şi acoperişul. Orice spaţii rămase între pereţi şi conductele de utilităţi, antena tv sau cabluri electrice, de telefon sau internet duc de asemenea la pierderi de căldură. Nu uitaţi nici de coşul hotei sau de scurgerea aparatului de aer condiţionat care au nevoie să fie izolate foarte bine. Pentru locuinţele care au beci, este foarte important să nu omiteţi verificarea ferestrelor şi a pereţilor în această zonă. Şi prin acoperiş se poate pierde căldură, mai ales dacă vorbim de cele cu tablă tip şindrilă sau chiar din şindrilă, unde pot apărea multe goluri din cauza montajului de proastă calitate. O ultimă examinare este necesară în cazul coşurilor de fum şi a găurilor pentru ventilaţie care trebuie să fie curaţăte şi în bună stare de funcţionare.

Siliconul, soluţia ideală

Siliconul este un material care formează un sigiliu flexibil care opreşte circulaţia aerului şi infiltraţiile de apă. Cele mai bune tipuri de silicon sunt făcute să reziste până la 20 de ani şi deşi sunt mai scumpe vă vor scuti de timpul şi banii pe care va trebui să îi daţi în cazul în care alegeţi să folosiţi unul mai ieftin pe care va trebui să îl înlocuiţi la intervale de patru-cinci ani. Poate fi folosit pentru ramele ferestrelor şi ale uşilor, pentru îmbinările de la colţuri, fundaţii şi aproape în orice zonă în care se va găsi o crapătură.

Uitaţi-vă pe lista problemelor şi începeţi cu cele mai puţin evidente. Există mai multe tipuri de silicon şi cel mai indicat este să cereţi opinia unui consultant din magazinele de specialitate pentru a vă asigura că faceţi alegerea corectă. În general, indiferent de ce aţi ales, o să aplicaţi siliconul cu ajutorul unui pistol cu presiune. Un tub vă ajunge pentru aproximativ şapte metri şi jumătate.

Tăiaţi duza cu un cutter sau cu un cuţit bine ascuţit la un unghi de aproximativ 45 de grade, apoi perforaţi tubul pentru a permite siliconului să curgă uniform. Pentru a etanşa cât mai bine cu a jutorul siliconului, trucul este să învăţaţi să îl aplicaţi astfel încât, la final să aibă aspectul unui şirag de mărgele egale între ele. Pentru a reuşi este bine să menţineţi tubul de silicon la un unghi constant şi să aplicaţi continuu, fără să vă opriţi. Atunci când vă apropiaţi de final, înainte de a ridica pistolul cu tubul, aveţi grijă să eliberaţi declanşatorul pentru a evita excesul de silicon care se poate scurge pe jos. Ţinând cont de faptul că siliconul este unul dintre cele mai importante materiale în procesul de etanşare a locuinţei, vă va fi la îndemână dacă vă procuraţi un compresor care să se potrivească la pistolul de aplicare. Astfel veţi putea să lucraţi mult mai bine şi cu efeorturi reduse.

Etanşarea perfectă

Asiguraţi-vă că în îmbinările sau crăpăturile pe care le umpleţi nu sunt urme de vopsea sau de silicon vechi, deteriorat. Folosiţi un cutter sau o şurubelniţă mare pentru a răzui toate resturile. Nici umezeala nu este bună în locurile pe care urmează să le etanşaţi. Odată întărit siliconul, apa nu va mai avea pe unde să iasă şi va provoca stricăciuni.

În cazul îmbinărilor, dacă vreţi să aplicaţi silicon o singură dată, asiguraţi-vă că stratul aderă la ambele părţi. Linia de silicon trebuie să fie în interiorul îmbinării. În caz contrar, folosiţi un cutter pentru a-l împinge de pe suprafaţa materialului, apoi neteziţi-l. Cu puţin antrenament veţi reuşi să menţineţi tubul la un unghi adecvat care să vă permită să aplicaţi siliconul exact pe locul dorit.

Crăpăturile dintre tocul uşii şi pereţii interiori şi cei exteriori pot fi foarte mici, de numai câţiva milimetri, însă trebuie astupate cu atenţie şi în întregime deoarece în ciuda mărimii lor reduse, pot duce la pierderi semnificative de căldură.

Multe dintre case au tâmplărie din lemn cu două rânduri de geamuri. De cele mai multe ori în spaţiul dintre geamuri nu există izolaţie, lucru deloc bun. La fel ca şi la uşi, există un spaţiu foarte mic între ramă şi perete. Dacă aplicaţi silicon pe partea exterioară a ramei, acolo unde întâlneşte structura casei fluxul de aer va fi oprit la fel ca şi pierderile de căldură. Aveţi grijă la tâmplăria din termopan: nu acoperiţi niciodată deschizăturile mici aflate la bază. Rolul lor este de a permite umezelii să treacă pentru a se evita condensul.

Crăpăturile din fundaţie sau din zidurile încăperilor aflate la subsol, cum este cazul beciurilor, pot cauza mari probleme. Va trebui să curăţaţi locul foarte bine: îndepărtaţi urmele de mortar şi umiditate, iar dacă materialul este poros, puteţi chiar să aplicaţi un strat de grund. Crăpăturile mici pot fi reparate cu puţin silicon pe care să îl aplicaţi cu grijă, în interior, în timp ce crăpăturile adânci trebuie umplute mai întâi cu spumă polietilenă, fibră de sticlă sau câlţi până la jumătate. Apoi aplicaţi silicon pentru a forma un sigiliu.

Tot siliconul este indicat şi pentru îmbinările dintre diferite materiale aşa cum este cazul fundaţiei cu zidurile, a zidurilor cu acoperişul, a coşurilor de fum cu casa şi chiar a unei prispe cu peretele exterior. Aplicaţi silicon şi în găurile rămase pe lângă conducte, indiferent de natura acestora, în jurul firelor electrice sau de telefon , acolo unde intră în casă sau, la punctele de trecere prin poduri neîncălzite, beciuri sau garaje.

Pentru acoperişuri şi sageacuri folosiţi silicon sau un alt produs de etanşare recomandat pentru metal şi spaţii exterioare. Izolaţi zonele din jurul tuburilor de ventilaţie şi al gurilor de aerisire, doliile, acolo unde există completări ale acoperişului şi în jurul potenţialeor ferestre de la mansardă.

Pastrăţi toate jgheaburile, burlanele, scafele şi streaşinile curate şi în stare bună. Siliconaţi-le pentru a preveni deteriorarea şi apariţia mucegaiului.

Sfaturi de la experţi

Cu excepţia crăpăturilor, energia se poate pierde din locuinţa dumneavostră în multe alte moduri. Acestea sunt de fapt acţiuni cu care v-aşi deprins şi pe care le consideraţi normale, fără să vă daţi seama că din cauza lor pierdeţi bani. Pentru a preveni aceste situaţii urmaţi sfaturile specialiştilor.

-verificaţi des filtrele aparatului de aer condiţionat;

-verificaţi cu regularitate dacă toate coşurile şi gurile de aerisire sunt curate şi că nimic nu le blochează;

-nu setaţi termostatele la temperaturi prea mari pe timpul iernii şi foarte scăzute vara;

-este termostatul stricat, uzat sau murdarĂ Dacă vreţi să îl înlocuiţi, luaţi în calcul şi posibilitatea achiziţionării unui termostat programabil;

-este termostatul aşezat în locul corespunzătorĂ Poziţionat prea aproape sau prea departe de sursa de căldură sau de răcire nu va funcţiona corect ceea ce înseamnă multă energie irosită;

-verificaţi la începutul fiecărui sezon dacă există scurgeri pe la conductele de încălzire şi răcire;

-setaţi apa caldă la o temperatură adecvată;

-boilerul (acolo unde este cazul) trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare;

-nu încălziţi sau răciţi camere nefolosite sau pe care le utilizaţi foarte rar;

-izolaţi corespunzător conductele de apă caldă, de căldură şi de aer condiţionat;

-opriţi apa caldă şi stingeţi luminile de veghe atunci când plecaţi în vacanţă.

• Sursa: www.doityourself.com

• Traducere şi adaptare: Alina Iancu