O lege pentru designeri?

Cum s-a nascut aceasta initiativa si cine s-a gandit sa elaboreze un proiect de lege?

Consider un bun prilej discutia cu dumneavoastra, in dorinta de a lamuri mai multe aspecte legate de domeniul designului si, totodata, o explicare a proiectului Legii practicarii profesiei de designer, proiect oferit spre discutie societatii romanesti si profesionistilor.

Lumea in care traim este o civilizatie a produsului, a productiei si tehnologiei, obiectul devenind prezent in viata noastra, cu implicatii si efecte. Calitatea functionala si imaginea, modul in care el ajunge sa relationeze cu omul sunt un factor esential. Aparitia unor materiale si tehnologii noi, concepte functionale si de utilizare au ca rezultat o lume noua, aflata intr-o competitie foarte dura.

In acest context dificil de analizat, singura forma de organizare a breslei, infiintata in 1982, Sectia de Design din cadrul Uniunii Artistilor Plastici, a considerat ca este obligata sa intreprinda cele necesare spre a aduce activitatea de design pe locul firesc. Ideea a aparut utila atat pentru practicarea profesiunii, cat si ca oferta facuta societatii romanesti.

Un prim pas l-a constituit infiintarea, in 2005, a Societatii Designerilor Profesionisti din Romania in cadrul organizatoric pe care l-a oferit UAP. Societatea are drept scop comuniunea pe criterii profesionale si valorice, beneficiind si de afilierea la ICSID si ICOGRADA, organizatii profesionale internationale.

Cu aproape 60 de membri activi, structura a devenit operationala, avand ca principiu libera asociere, colegialitatea si democratia.

In acelasi timp, cu sprijinul ICSID, al Ministerului Integrarii si cu consultarea Consiliului Europei, s-a infiintat, in decembrie 2004, Consiliul Consultativ de Design, organism consultativ format pe langa cancelaria primului-ministru si care are in componenta reprezentanti ai unor ministere si organizatii guvernamentale care utilizeaza designul, avand ca rol stabilirea strategiilor necesare promovarii activitatii de design, a dezvoltarii legislatiei specifice si a structurarii procesului de invatamant.

De ce credeti ca este nevoie de o lege sau de o ordonanta de guvern pentru a reglementa activitatea designerilor?

Consider ca era necesara o forma de organizare care sa impuna reguli clare si care sa determine modele de lucru si standarde de calitate, modele care la inceput pot parea stricte. Optiunea pentru o astfel de reglementare a rezultat dupa multe discutii si a venit ca solutia cea mai buna. Dezvoltarile din ultimul timp, situatiile aparute ne-au facut sa consideram necesara lamurirea acestei stari de fapt. Lipsa cadrului de asociere pe criterii profesionale, lipsa unei organizatii puternice care sa reprezinte si sa sustina profesiunea au adus prejudicii imense pentru dezvoltarea breslei, impiedicand sau facand dificila reprezentarea institutionala in relatiile de colaborare in tara sau cu organizatiile similare din alte tari. Era firesc ca aceia care au facut meseria aceasta de ani multi sa considere ca au obligatia de a defini domeniul si de a interveni in organizarea lui. Tarile vecine, desi au avut sisteme sociale similare, au avut si au structuri bine definite ale acestei activitati.

In urma cu doi ani am fost la Budapesta, unde s-au sarbatorit 25 de ani de la infiintarea Consiliului maghiar de design. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca rezultatele in domeniu adunate in expozitii arata o breasla puternica, avand reguli clare si cu exigente calitative maxime. La intrunire erau prezente toate tarile europene cu organizatii similare: Anglia, Suedia, Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Letonia, Estonia, Croatia si mai pot continua...

Ati studiat si reglementari legislative similiare din tarile vest-europene? Ne puteti exemplifica?

Credeti ca proiectul propus de grupul de initiativa este perfectibil? In care sectiune?

Reglementari similare exista in tarile nordice, in Franta, si am cunostinta ca, in Germania, breasla studiaza formularea unui astfel de document.

In SUA, Anglia si Italia sunt reguli de breasla care sunt aplicate cu strictete de organizatiile profesionale. Acestea se aplica cu multa rigoare, fiind infinit mai stricte decat reglementarile noastre.

In ceea ce priveste initiativa SDPR, am avut de la inceput convingerea ca, pornind de la reglementarile privind practicarea "profesiilor liberale" uzitate in Comunitatea Europeana, putem discuta si integra sugestiile si obiectiile colegilor nostri, respectand spiritul si obiectivul demersului nostru.

Cum comentati reactiile vehemente ale unora dintre colegii dvs. de breasla?

Trebuie spus ca de la inceput a existat dorinta de a primi reactii absolut necesare si generarea unei dezbateri care sa culeaga cat mai multe opinii. Deci reactiile aparute sunt relativ firesti. Ceea ce mi se pare normal este ca opiniile sa fie obiective si sa tina seama de context. Discutand cu unii dintre cei care contestau legea, am constatat ca nu citisera textul cu atentie, negandu-l din principiu, neintuind avantajele profesionale si functionale ale legii.

Unii afirma cu seninatate ca nu este nevoie de scoala ca sa faci meseria aceasta, dar nu poti ignora evolutia pregatirii unui absolvent. A face o astfel de afirmatie inseamna a ignora si a dispretui munca celorlalti, a socoti pe colegii cu care lucrezi cazuti din copac. Este dovada lipsei de anvergura intelectuala. Sunt ani de liceu de arta, ani de facultate in spatele unor rezultate. Un profesionist se formeaza in etape de pregatire, de efort si nu pot sa nu revin la vizita de la Budapesta. Expuneau licee si universitati de arta, unde talentul nativ era educat si structurat pe specialitati distincte, rezultatele fiind evidente. Timpul de studiu este 4 + 6 ani. In ce tara se mai propovaduieste lipsa de profesionalism, ca in Romania? Este greu de acceptat ca intr-o lume a profesionalismului, a competentei maxime, a specializarii si a performantei noi sustinem semidoctii. Nu pot intelege logica afirmatiei ca designul este aparte, ca nu trebuie scoala.

Desi nu sunt un iubitor al regulilor stricte, ii sfatuiesc pe cei care afirma ca o diploma nu este necesara sa citeasca Legea 200/2004, lege adoptata la solicitarea Uniunii Europene. Nu neg ca pot fi si exceptii, firme cu colective solide pot obtine rezultate foarte bune, care trebuie recunoscute si apreciate. A generaliza si a interpreta unilateral acest aspect este daunator. In acest sens, cred ca aprecierile trebuie sa fie obiective si oneste, iar criteriile de valoare, corect apreciate. Revin si afirm in numele initiatorilor acestui proiect ca dorim o discutie constructiva si obiectiva cu participarea practicantilor, oricare ar fi ei, care sa lamureasca lucrurile.

Cine credeti ca ar fi necesar sa participe la o dezbatere publica privind proiectul propus?

Participarea la dezbatere trebuie sa fie cat mai ampla, domeniile fiind diverse - societatea civila, arhitectii, oameni de cultura, industriasi, ziaristi, artisti plastici - toti isi pot aduce aportul la intelegerea fenomenului, fiind necesari si bineveniti.

Cu ce reglementari privind activitatea altor categorii profesionale puteti asemana propunerea dvs. legislativa.

Similitudini sunt cu legea practicarii arhitecturii. Cineva sustinea ca arhitectura trebuie sa aiba reglementari, in timp ce designul, nu. Afirmatia dovedeste o necunoastere crasa a domeniilor, existand similitudini majore, arhitectura ocupandu-se de organizarea spatiilor, designul avand ca preocupare obiectul, cu toate datele functionale si tehnologice. Apreciem cand vedem la altii case frumoase, caroserii, obiecte bine gandite, dar nu masuram munca, traditia, profesionalismul si reglementarile care stau in spate. Sesizam cadrul edificat, bine corelat, publicitatea fiind plasata respectand situl existent, ansamblul fiind armonios si echilibrat.

Ce impact socio-cultural credeti ca ar avea promulgarea unei astfel de legi? Cine ar fi primii sai beneficiari?

Imi doresc un impact cat mai mare, pentru intelegerea rezultatelor muncii designerului, lucrurile care ne apropie fiind mult mai multe. Imi doresc un cadru realizat cat mai echilibrat, adaptat situatiilor existente, imi doresc respect pentru natura, pentru material, pentru omul de langa mine, pentru ceea ce au creat bun inaintasii.

Cred ca aceasta propunere de reglementare, aceasta dezbatere publica reprezinta un pas inainte pentru intelegerea si respectul dintre colegi, un pas inainte catre normalitate. Sper ca profesia aceasta sa isi gaseasca locul ei firesc si necesar in tara noastra.

"Munca in echipa presupune existenta unui lider, dar nu indreptateste competente asumate nefundamentat. Atitudinea aceasta este specifica celor care cred ca se pricep la toate, ca pot fi universal valabili, Cantarea Romaniei, amatorismul si improvizatia fiind o stare de spirit in Romania. Piata regleaza un domeniu, dar afirm ca «piata» formata in domeniu este total nepregatita si needucata" - Radu Teodorescu - Bordul SDPR, artdesing@rdsmail.ro

"La manifestarile de la Budapesta m-a impresionat faptul ca erau expuse premiile anuale pentru design din ultimii 25 de ani, ca o recunoastere a muncii unor oameni, ca respect pentru o activitate, ca o mandrie"