Piedici in calea modernizării

Dacă societatea citadină avansează intr-un ritm incurajator pe drumul care ne aduce mai aproape de normele de confort şi civilizaţie ale Uniunii Europene, nu acelaşi lucru se poate spune despre mediul rural. O sumă de factori negativi, mulţi dintre ei cu dimensiuni istorice, ţin satul romănesc in condiţii care amintesc mai degrabă de feudalism decăt de societatea contemporană, caracterizată de industrializare şi consum. Locuitorii de la sat au trecut, generaţii de-a răndul, prin adevărate cataclisme sociale şi economice. Lor li s-a respectat sau li s-a incălcat dreptul de proprietate prin legi nedrepte, au fost obligaţi să muncească şi să trăiască in condiţii abrutizante, au fost ţinuţi in ignoranţă, izolaţi fizic şi intelectual de societatea modernă.

Tristeţea pămăntului

Poate această lungă vară fierbinte prin care trecem a dezvăluit cel mai dureros tristeţea pămănturilor şi pămăntenilor din… extravilan. Zeci de mii de hectare cu diferite culturi, bătute de soarele nemilos, neirigate şi imposibil de salvat. Făntăni şi puţuri secate, vite care se prăpădesc de foame şi de sete, nenumărate familii ajunse la limita subzistenţei şi aşteptănd resemnate un viitor sumbru. De alfel intr-un procent zdrobitor al economiei rurale se inscriu cei care produc numai atăt căt să-şi poată intreţine gospodăria de azi pe măine, fără să poată acumula nimic, fără perspectiva unei dezvoltări fireşti. Autorităţile statului, instituţiile bancare, societăţile de asigurare sunt inexistente la ţară, cum inexistente sunt revistele şi ziarele, cărţile, internetul. Cum inexistente sunt drumurile bune, reţelele de apă potabilă şi cele de canalizare, farmaciile, cabinetele medicale, şcolile performante.

Imagini şocante?

Am ilustrat acest articol cu imagini care pot fi de-a dreptul şocante prin comparaţie, pentru că ele ilustrează starea unor mici proprietăţi aflate in mediul rural, in lumea civilizată. In lumea in care munca se plăteşte la adevărata ei valoare, in care lucrătorul agricol sau fermierul este perfect protejat social, respectat şi incurajat să producă şi să prospere. Am auzit incă din copilărie şi mai aud şi azi oameni aflaţi in funcţii importante care vorbesc despre "reducerea decalajelor dintre sat şi oraş". E adevărat, o astfel de reducere nu se poate face printr-o apăsare de buton sau prin răsucirea unui comutator, nici prin emiterea de legi şi ordonanţe ce rămăn simple texte publicate in Monitorul Oficial. Este nevoie de acţiuni concrete, desfăşurate conform unei strategii, cu finalizare la termene precise eşalonate in viitorul apropiat, mediu şi indepărtat. Pe lăngă măsurile tehnice şi economice avem mult de lucru şi la capitolul mentalităţi. Locuitorii din mediul rural au nevoie de informaţie, de timpul şi mijloacele pentru a se autoeduca, de o nouă viziune asupra raportului dintre timpul dedicat muncii şi cel inchinat relaxării, destinderii.

Priorităţi şi finalitate

Nu suntem noi in măsură să stabilim priorităţile satului romănesc, dar putem, privind atent in… curţile vecinilor europeni să detectăm finalităţile, să sugerăm unde ar trebui să ajungem mai devreme sau mai tărziu. Păstrăndu-şi notele tradiţinonale şi valorile perene, satul romănesc nu va mai putea rezista decăt modernizăndu-se. El va trebui să devină un loc atractiv şi pentru generaţiile tinere, să ofere oportunităţi reale pentru dezvoltarea familiei, pentru manifestarea spiritului de iniţiativă, pentru un trai zilnic ridicat la standarde moderne. Poate ar trebui renunţat la unele activităţi neproductive, care consumă eforturi şi resurse fără a aduce nici un beneficiu real.