Rodiul, utilitar şi decorativ

Punica sau rodiul este un arbust in egală măsură utilitar (fructifer), dar şi decorativ, care creşte pe arii extinse in Asia, dar şi in zona mediteraneană. La noi in ţară este intălnit destul de frecvent in grădini.

Punica sau rodiul este un arbust in egală măsură utilitar (fructifer), dar şi decorativ, care creşte pe arii extinse in Asia, dar şi in zona mediteraneană. La noi in ţară este intălnit destul de frecvent in grădini. Face flori asemănătoare cu cele ale azaleei, foarte frumoase, intr-o gamă coloristică ce trece de la alb imaculat pănă la roşu inchis, cu formă simplă sau involtă, iar in unele cazuri chiar şi cu borduri de culoare albă.

Varietăţile de la noi din ţară sunt adaptate la iernile mai reci, ba chiar rezistă cu succes la temperaturi de - 25 de grade Celsius, mai ales dacă sunt protejate de vănt. Nu ajung să facă mult doritele fructe, dar chiar şi aşa sunt foarte iubite pentru florile deosebite ce se deschid incepănd din mai şi rămăn inflorite uneori pănă la inceput de august.

Multe varietăţi

Florile rodiului au o formă interesantă, in sensul că floarea propriu-zisă este protejată de un inveliş pielos şi au un aspect alungit, de trompetă.

In funcţie de varietate, la capătul crenguţelor ce se arcuiesc elegant se poate afla o singură floare sau un mănunchi. Insă atunci cănd este vorba despre o singură floare, aceasta are dimensiuni mai mari, este mai spectaculoasă.

Cănd e vorba despre un mănunchi, florile sunt de dimensiuni mai mici. Rodiul nu are o creştere tipic arbustivă, este mai degrabă o tufă relativ dezordonată, dacă nu i se aplică tăieri corectoare. Cele mai elegante sunt crengile tinere şi tot ele necesită ciupiri pentru ramificare (florile apar an de an pe crenguţele tinere).

Varietăţile hibride sunt obţinute de obicei pentru flori mai spectaculoase, dar necesită şi ingrijiri mai atente decăt celelalte. Există şi varietăţi pitice care se plantează in ghivece şi se utilizează ca plante de balcon şi terasă, cu protecţie peste iarnă.

Ingrijiri

Rodiul se dezvoltă bine in zone in care verile sunt lungi, iar iernile nu prea reci. Atunci cănd vă cumpăraţi o astfel de plantă verificaţi condiţiile specifice fiecărei varietăţi, pentru că este posibil ca limita minimă de temperatură să varieze.

Nu este pretenţios in privinţa solului, insă este neapărat necesar un drenaj bun. Puteţi să-l plantaţi in grădină, chiar şi dacă locuiţi in zonă litorală, pentru că tolerează nisipul şi sărurile.

Cănd se traversează o perioadă secetoasă s-ar putea ca unele varietăţi să necesite udare, insă aveţi grijă ca apa să nu băltească la rădăcină. Prea multă apă face mai rău decăt lipsa ei.

Are nevoie de expuneri insorite pentru o bună dezvoltare, de aceea, dacă aveţi rodiu ca plantă la ghiveci, păstraţi-l la lumină din plin. Pe măsură ce temperaturile scad, rodiul işi pierde frunzele. Ele reapar primăvara, sensibile fiind la ingheţurile tărzii.

Pe toată durata perioadei de vegetaţie apar noi lăstari, uneori chiar din rădăcinile aflate la suprafaţa solului.

Aşa că, dacă vă doriţi un arbust ingrijit, va trebui să-i aplicaţi tăieri corectoare. Rodiul suportă bine tăierile, aşa că il puteţi conduce sub orice formă doriţi, inclusiv aceea de gard viu. Tăierile se fac de obicei inainte de apariţia mugurilor(de frunze).

Sfat

Inmulţirea rodiului este destul de simplă şi se poate realiza prin mai multe metode.

O variantă ar fi prin separarea tufei - aşa puteţi obţine plante mature mai repede; prin butăşire sau prin marcotaj şi, desigur, prin seminţe. După ce consumaţi fructul puteţi să păstraţi căteva seminţe şi să incercaţi să obţineţi plăntuţe. Seminţele se lasă căteva ore in apă călduţă, se curăţă de inveliş, după care se plantează superficial. Vasul in care se plantează să nu fie prea mare şi să aibă găuri de scurgere a apei, pămăntul să fie bine drenat.

Deasupra vasului se pune o folie transparentă pentru asigurarea unei umidităţi mai mari. Semănătura se fereşte de soare direct şi de temperaturi extreme